Banca Naţională deţine dreptul exclusiv de a dispune de această rezervă. Şi o face nu doar în situaţii excepţionale, ci în mod curent. BNR scoate valută din rezervă (şi intervine pe piaţa valutară românească) ori de câte ori scăderea ofertei ameninţă să producă dezechilibre. Sau ori de câte ori Ministerul Finanţelor, care se îndatorează în valută pentru acoperirea deficitului bugetar, îşi rambursează datoriile. Sau când răscumpără titluri de stat în valută emise de Ministerul Finanţelor. În acest fel, puţinele capitaluri interne, de care dispune statul român, nu sunt tulburate de la scopurile lor cotidiene, Banca Naţională purtând singură povara plăţii datoriei publice externe. Punând la lucru rezerva, BNR face performanţă dând semnale bune pieţelor internaţionale. Semnale atât de folositoare în actuala criză globală. În acelaşi timp, Banca Naţională iniţiază operaţiuni atât de optimizare a avantajelor, cât şi de atenuare a riscurilor. Rezerva de valută este diversificată în portofolii aducătoare de profituri, după minuţioase analize ale mişcării monedelor pe pieţele internaţionale.
Dacă rezerva ar fi “blocată de marile puteri”, cum ar putea BNR să emită continuu ordine de plată şi să facă atâtea tipuri de operaţiuni? Sau cum ar putea să facă atâtea intervenţii psihologice pe piaţa valutară fără să mişte un euro, ci doar zornăindu-şi rezervele? Trezorierii marilor bănci din lume, care operează pe piaţa românească, ştiu exact că în spatele acestui zornăit sunt cele 32 de miliarde de euro pe care BNR le poate mişca într-o clipă. Ca toate celelalte bănci centrale din lume. Pentru că toate, inclusiv BNR, îşi ţin valutele în depozite la bănci centrale din străinătate.
Citește pe Antena3.ro

