Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost odată, cândva, într-un timp îngropat repede în uitare, meciul pe care naţionala României l-a jucat împotriva Franţei, la Paris. Mă încăpăţânez să-mi aduc aminte că atunci, deşi obţinusem un nesperat rezultat de egalitate, docenţii fotbalului şi-au pus mintea la grea contribuţie pentru a explica novicilor cât şi cum a greşit Răzvan Lucescu, adică selecţionerul care nu făcuse biciul să şi trosnească.
Cel mai virulent zicător de reproşuri a fost reuşitul de Borcea. Oficialul din Groapă a atacat virulent opţiunile lui Răzvan Lucescu privind selecţia, considerând el că mai mulţi fotbalişti de la Dinamo ar fi meritat să fie convocaţi pentru meciurile cu Franţa şi Austria. Borcea a pronunţat atunci numele lui Adrian Cristea şi Marius Nicolae. Dar Cristea era doar un nume de umplutură în interesele urmărite de oficialul dinamovist.
Fotbalistul pe care Borcea l-ar fi vrut neapărat la lot era de fapt Marius Nicolae. Şi asta nu pentru că Marius ar fi rupt gura târgului. Dar se discuta atunci despre un posibil transfer al dinamovistului în străinătate, transfer condiţionat şi de numărul de selecţii la echipa naţională. Iar Borcea acţiona în fapt doar pentru împlinirea acelei condiţii în interes propriu, şi nicidecum perpelit de vreo arzătoare dorinţă de a ajuta fotbalul.
Temeritatea lui Borcea în atingerea scopurilor propuse nu cheltuieşte nicidecum inteligenţă sau competenţă. Fiindcă n-are omul la el. Borcea e trendist. Iar la modă în fotbal sunt minciuna şi şmecheriile ieftine. De aceea, Borcea îl propunea pe Marius Nicolae la echipa naţională, deşi ştia foarte bine că fotbalistul este accidentat. Aceasta-i minciuna. Şmecheria e şi mai jegoasă. Dănciulescu, care mai era încă la Dinamo, fusese convocat de Răzvan Lucescu la lot. Când încă nu se ştia că va fi lăsat acasă din motive medicale, Dănciulescu a fost abordat de Borcea şi a fost sfătuit să se dea lovit, să refuze astfel convocarea şi să i-l propună lui Răzvan Lucescu, în locul său, pe Marius Nicolae.
Această discuţie a avut martori şi a fost purtată după meciul Steaua - Dinamo într-un local de fiţe din Herăstrău. Borcea a mai dovedit o dată cine este, nedându-şi seama că unui om de calitatea lui Dănciulescu nu-i poţi face astfel de propuneri.
Blaturile lui Borcea cu echipa naţională n-au mers. Răzvan Lucescu şi Ionel Dănciulescu sunt deja băieţi mari, cu mintea la purtător şi nu cad ei în plasa ieftinătăţilor borciste. Ieftinătăţi pe care le-am trece şi noi cu vederea de-ndată ce nu produc efecte. Dar am simţit nevoia să reaşezăm în adevăr întâmplări mai vechi, deoarece Borcea, cel inofensiv în raporturile sale cu echipa naţională, poate acţiona şi acţionează nefast în interiorul clubului pe care, parţial, îl patronează.
Evoluţiile oscilante ale dinamoviştilor, alternanţa rezultatelor încurajatoare cu cele catastrofale, amatorismul pe care jucătorii îl aduc în teren din parangheliile la care şefii îi însoţesc cu graţioasă inconştienţă au în spate troglodirea despre care vorbeam. Dario Bonetti e antrenorul lui Dinamo şi ar trebui să poarte responsabilitatea rezultatelor, dar şi a evoluţiei echipei. Numai că la Dinamo nici un antrenor nu poate fi responsabil pentru faptele sale. Pentru că antrenorul antrenorilor dinamovişti este Borcea. El este antrenorul suprem la Dinamo.
