Borcea îl autodenunţă pe Colţescu

Fotbalul face umbră deasă în jurul său. Ia caimacul interesului public, mai ceva ca maneaua în vremea ei de glorie. Mai sînt doar patru etape pînă la finalul campionatului şi ultimele retuşuri ale clasamentului dau combustie suplimentară subiectivismului activ. Nimic nu mi se pare anormal, cîtă vreme omul nu este îmbrîncit de patima oarbă în delir.

Fotbalul face umbră deasă în jurul său. Ia caimacul interesului public, mai ceva ca maneaua în vremea ei de glorie. Mai sînt doar patru etape pînă la finalul campionatului şi ultimele retuşuri ale clasamentului dau combustie suplimentară subiectivismului activ. Nimic nu mi se pare anormal, cîtă vreme omul nu este îmbrîncit de patima oarbă în delir. Din păcate însă, depăşirea acestei limite a normalităţii a devenit obişnuinţă în peisajul fotbalului românesc. Semifinalele Cupei României, prin eliminarea echipelor de plan secund, au consolidat pînă aproape de certitudine zona de reprezentare în Cupa UEFA. Rapid, Unirea Urziceni, Dinamo şi Politehnica Timişoara îşi pot pregăti deja viitorul sezon. Dar cum liniştea dăunează grav cartierului, se-agită organele-n căldare mai ceva ca Dunărea la Cazane. După egalul de pe teren propriu cu Unirea Urziceni, Borcea a prăvălit reproşuri grele peste oltenaşul crăciunesco-neţoist Sebastian Colţescu. Oficialul dinamovist a reproşat arbitrului acordarea penaltiului din care Unirea a egalat. Reproşul, întemeiat de altfel, a fost garnisit însă şi cu alte sincerităţi. Martorii, pe care pînă la proba contrarie nu avem decît să-i credem, susţin că Borcea l-ar fi îndemnat pe arbitru să scrie în raport despre protestul său neregulamentar. Dar l-a îndemnat să mai scrie şi despre banii şi maşina pe care arbitrul le-ar fi înregistrat în trecut la foloase necuvenite. Bravă atitudine! Mă întreb însă de ce se consumă Borcea la piteală şi nu se duce el la organul cu funcţie în domeniu. Mai ales că în darea şi luarea de mită autodenunţul te scuteşte de responsabilitatea penală. Adrian Porumboiu, în schimb, a lansat la scenă deschisă un atac furibund la adresa medaliatului Alexandru Deaconu. Numai că Porumboiu exprimă opinii. Îl egalează în furie pe Borcea, dar nu-l poate egala şi în argumentele din dotare. Vasluianul nu a avut complici în cariera sa, nu a accesat, aşa cum pretinde Borcea, conturile negre ale fotbalului. Fotbalul este clar tarat de viciu. Nu am să plîng însă niciodată de mila celor care se vaită că sînt furaţi. Cei mai mulţi dintre ei practică revolta doar ca pe o cortină în spatele căreia ascund propriile manevre. Iuliu Mureşan ilustrează cel mai bine această teorie. A călărit în ultimul timp o cometă, dar îşi permite să vorbească despre steluţe căzătoare. A prins mîna prietenească a dinamoviştilor şi a rapidiştilor, dar tratează capra vecinului. Pe lîngă Mureşan, Adrian Mititelu, cel care pretinde pentru Universitatea Craiova scuze şi onorabilitate, pare un biet caraghios.