Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu căt intervin mai puţin sentimentele politicianiste in buget, cu atăt mai bine.
Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, a venit intr-o seară la Antena 3, să ne lămurească in legătură cu taxa de primă inmatriculare. Dar era bucuros, nevoie mare, că venea de la Parlament, unde mai trecuseră de comisiile de specialitate nişte articole importante, aproape o sută. Ministrul era sincer fericit că, in invălmăşeala generală, el işi poate face treaba liniştit, pe şest, la cea mai grea lege a oricărui guvern: legea bugetului.
Dezbaterile interminabile despre traficul infernal de pe şosele, săbiile ascuţite privind votul uninominal şi nici chiar viermuiala de Sărbători nu au stat in calea bugetului. Veţi intreba: e bine sau rău că se lucrează, in clandestinitate, la bugetul de stat?
Răspunsul este in funcţie de perspectiva din care privim lucrurile. Economic vorbind, ar fi util să avem bugetul la timp, şi nu pe la jumătatea anului viitor, aşa cum s-a intămplat ani de-a răndul. Am fi mai eficienţi şi coerenţi in investiţii, strategii, programe. Nu ar mai apărea tensiuni sociale, ar exista un flux financiar găndit, chibzuit şi nu s-ar lucra la minima rezistenţă, pe coordonatele trasate de bugetul anului anterior.
Poate 2008 este anul investiţiilor in educaţie, iar bugetul alocat va fi mai mare decăt cel de anul acesta. Fără o lege a bugetului, nimeni nu va simţi diferenţa. Poate, sperăm, ca bugetul anului 2008, al doilea an al intergării noastre, va crea oportunităţi pentru infrastructură mult mai generoase, decăt pănă acum. Dar cine să vadă, dacă nu vom avea o lege care să garanteze investiţiile?
Aceasta ar fi componenta economică, logică. Cea politică, deci sentimentală şi fără reguli, este cu totul alta. Bugetul nu este bun sau rău, chibzuit ori ba, sustenabil sau nu, ci doar liberal sau pesedist, peledist sau conservator, udemerist sau peremist. Şi nici asta nu ar fi foarte grav. Dacă partidele ar avea propriile viziuni asupra strategiei bugetare. Mai dramatic este că se lucrează la nivel individual, şi nu in zona doctrinelor politice. Nu se pune problema să fim atăt de avansaţi incăt să avem un buget social-democrat in substanţa sa, cu tot ceea ce decurge din doctrina impărţelii sociale, sau unul liberal, care sprijină competiţia, libera-iniţiativă, sectorul privat, in general. Vom avea parte de un buget romănesc, adică făcut corect, in marjă pozitivă, dar care va suferi amendamente de ordin personal. Fiecare deputat va dori să fie reales şi va mai cere bani pentru salvarea vreunei fabrici, fiecare ministru se va lupta să atragă căt mai multe fonduri, deşi unii dintre ei nu sunt in stare să le cheltuiască, paridele, prin reprezentanţii lor, vor formula modificări de legi care inseamnă, in fapt, alocări de fonduri, pentru a avea o zestre frumoasă in campania electorală: se mai umblă la pensii, la alocaţii, la fonduri sociale, ajutoare pentru căldură şi⦠imaginaţia poate ajunge departe, cănd e vorba ca relaţia politician-alegător să devină una strănsă, folosind mita electorală.
Aşa că, in final, trebuie să-i dau dreptate ministrului Economiei pentru că se bucură de fiecare articolaş de la legea bugetului care este aprobat. E o muncă de uzură, dar care ne pregăteşte, in fapt, situaţia financiară a ţării pentru următorul an. Cu căt intervin mai puţin sentimentele politicianiste in buget, cu atăt mai bine. Tare mi-e teamă insă că mulţi nu vor rata ocazia de a tăcea şi de a-şi vedea de treabă.
Dezbaterile interminabile despre traficul infernal de pe şosele, săbiile ascuţite privind votul uninominal şi nici chiar viermuiala de Sărbători nu au stat in calea bugetului. Veţi intreba: e bine sau rău că se lucrează, in clandestinitate, la bugetul de stat?
Răspunsul este in funcţie de perspectiva din care privim lucrurile. Economic vorbind, ar fi util să avem bugetul la timp, şi nu pe la jumătatea anului viitor, aşa cum s-a intămplat ani de-a răndul. Am fi mai eficienţi şi coerenţi in investiţii, strategii, programe. Nu ar mai apărea tensiuni sociale, ar exista un flux financiar găndit, chibzuit şi nu s-ar lucra la minima rezistenţă, pe coordonatele trasate de bugetul anului anterior.
Poate 2008 este anul investiţiilor in educaţie, iar bugetul alocat va fi mai mare decăt cel de anul acesta. Fără o lege a bugetului, nimeni nu va simţi diferenţa. Poate, sperăm, ca bugetul anului 2008, al doilea an al intergării noastre, va crea oportunităţi pentru infrastructură mult mai generoase, decăt pănă acum. Dar cine să vadă, dacă nu vom avea o lege care să garanteze investiţiile?
Aceasta ar fi componenta economică, logică. Cea politică, deci sentimentală şi fără reguli, este cu totul alta. Bugetul nu este bun sau rău, chibzuit ori ba, sustenabil sau nu, ci doar liberal sau pesedist, peledist sau conservator, udemerist sau peremist. Şi nici asta nu ar fi foarte grav. Dacă partidele ar avea propriile viziuni asupra strategiei bugetare. Mai dramatic este că se lucrează la nivel individual, şi nu in zona doctrinelor politice. Nu se pune problema să fim atăt de avansaţi incăt să avem un buget social-democrat in substanţa sa, cu tot ceea ce decurge din doctrina impărţelii sociale, sau unul liberal, care sprijină competiţia, libera-iniţiativă, sectorul privat, in general. Vom avea parte de un buget romănesc, adică făcut corect, in marjă pozitivă, dar care va suferi amendamente de ordin personal. Fiecare deputat va dori să fie reales şi va mai cere bani pentru salvarea vreunei fabrici, fiecare ministru se va lupta să atragă căt mai multe fonduri, deşi unii dintre ei nu sunt in stare să le cheltuiască, paridele, prin reprezentanţii lor, vor formula modificări de legi care inseamnă, in fapt, alocări de fonduri, pentru a avea o zestre frumoasă in campania electorală: se mai umblă la pensii, la alocaţii, la fonduri sociale, ajutoare pentru căldură şi⦠imaginaţia poate ajunge departe, cănd e vorba ca relaţia politician-alegător să devină una strănsă, folosind mita electorală.
Aşa că, in final, trebuie să-i dau dreptate ministrului Economiei pentru că se bucură de fiecare articolaş de la legea bugetului care este aprobat. E o muncă de uzură, dar care ne pregăteşte, in fapt, situaţia financiară a ţării pentru următorul an. Cu căt intervin mai puţin sentimentele politicianiste in buget, cu atăt mai bine. Tare mi-e teamă insă că mulţi nu vor rata ocazia de a tăcea şi de a-şi vedea de treabă.
