Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şi cu ţiganii ăştia, romii, cum s-or fi simţind ei când, romi fiind, se duc într-o cârciumă şi cer „o sută de rom?”. Cum ar fi de exemplu să se ducă Jakab Istvan într-o bodegă din Miercurea Ciuc şi să ceară „o sută de maghiar”? A, nu ştiţi cine e Iakab Istvan? Este preşedintele Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania şi cel care somează, da-da, SOMEAZå, autorităţile române să schimbe data Zilei Naţionale cu una în care să se poată bucura şi ei. Să bea, de exemplu, un rom dacă au chef. Că aşa, pe 1 decembrie stau şi bocesc. De nimic nu le arde. Se adună pe la porţi şi prin faţa blocurilor ceauşiste şi-şi rup hainele de pe ei, şi-şi smulg părul din cap de jale, ca ţiganii. Pe câtă vreme toată ţara „e-n dixtracţie”, la ei e tragedie. Noi facem maţu’ mare cu sarmale şi cârnaţi, ei se pun pe tocit la istorie. Aşa că de aia zic, unguru’ niciodată n-ar bea maghiar, da’ ţiganii beau rom de rup.
Guvernul României e de acord cu schimbarea denumirii de romi cu aia de ţigani, pentru a desemna categoria de oameni cu pielea închisă la culoare, care are un caracter profund nomad, care are mari carenţe educaţionale, care e predispusă la dat cu manga, care, care, care toate alea nasoale. Acu’, ce să zic? În nimicnicia patriotismului meu sunt de acord cu faza asta. Ce mai încoace-încolo, nu mai e loc de-mbârligat, de-ntors printre fraze, mă rog, până la urmă ideea e clară: rom/român. Nu dă bine. Pentru noi, aştia culţi în cap şi bine crescuţi, ca arborele de sequoia pe balcon la etaju’ nouă într-un bloc din Târgovişte. Orgoliul meu nemenajat, abuzat de marea civilizaţie occidentală, s-a înfruptat copios din curajul ăsta al Cabinetului Emil Boc. Adică, ce mama naibii, că pot să mă uit în oglindă şi să mă consider urmaş al lui Constantin Brâncoveanu (cel care a înfiinţat Academia din Bucureşti) oricând vreau.
Deci, aşa cum vă spuneam, sunt cuplat la ideea că să nu-i mai cheme romi pe ţigani. Iar enunţul „rândurile Cabinetului Emil Boc”, în acest context, m-a făcut să mă simt mândru, protejat, elegant, inteligent, frumos, ce să ne mai ascundem după degete! Asta până când am dat cu ochii de numele lui Jakab Istvan. åla de somează acelaşi Cabinet Emil Boc şi pe toţi membrii lui să schimbe Ziua Naţională a României. Aoleu, că m-apucă pandaliile! Rândurile membrilor Cabinetului Emil Boc s-au rarefiat în faţa somaţiei ăsteia, care n-a provocat nici o tresărie, nici o reacţie semnificativă printre cei adunaţi ca să slujească simbolurile statalităţii naţiunii ăsteia.
Udemeriştilor, conduşi de vicepremierul Marko Bela, le râgâie creierul când aud una ca asta. Adică noi să-i pupăm pe maghiari acolo unde le dăm un şut ţiganilor. Bre, nu ştiu cum o fi cu romii ăştia, ce e-n sufletul şi-n capul lor. Bă, da’ voi, cetăţenii români, Istvan Jakab, Marko Bela, şi cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Emil Boc, sunteţi nişte ţigani!
