MILIOANELE DE FEMEI din Romănia condamnate pe viaţă. Nu la inchisoare, ci la condiţia de "casnică". Condamnate să indure nişte mariaje fără nici un orizont. Mărginitele binefaceri ale vieţii "la curte", presiunile unei familii cu orănduieli şi convingeri de clan feudal, uliţele aceluiaşi cartier, noroaiele aceloraşi uliţi, infinitul aceloraşi noroaie.. Şi consolarea că, faţă de femeia intemniţată pe viaţă, care nu aşteaptă nimic, nici mai binele dar nici mai răul, casnica are motive să spună că putea fi şi mai rău.
NELUAREA IN SEAMĂ, la oamenii deprinşi să fie cinstiţi ca prezenţe de marcă, la cei care s-au bucurat pănă nu de mult de faimă mondială, care au stat la masă cu mai marii lumii, duce la soluţii de viaţă groteşti. Un solist de operă, foarte selectiv căndva cu invitaţiile in palate şi ambasade, e chemat in juriile unor emisuni tv imunde, la canale de măna a doua şi se duce. Nu refuză nici serbările şcolare. Răspunde la cele mai modeste luări in seamă, constatănd, cu un soi de disperare mocnită, că şi acestea sunt tot mai rare. Aşa se intămplă cu toţi cei pentru care succesul a părut să vină de la sine, care n-au luptat din greu pentru glorie. Sunt vulnerabili, mult mai vulnerabili decăt artiştii afirmaţi numai pe plan local, la uitare. La artişti, pregătirea pentru moarte are alte ritualuri. Doamne, şi ce-l mai admiram pe celebrul bariton! Aş vrea să-i pot spune: Gata, s-a terminat, fii demn, adu-ţi aminte că ieşirea din scenă e mai importantă ca intrarea!
NI SE SPUNE CE nenorocire a dat peste un cunoscut: l-a călcat trenul. In liniştea care se aşterne după trista veste, mesagerul face o precizare: in Albania. Şi ascultătorii se miră exagerat: In Albania?!!! Ca şi cum un accident de tren in Anglia sau in Franţa ar fi avut un cu totul alt inţeles.
DESPRE ULTIMUL TIP DE ARMĂ automată, prezentatorul ei de la Discovery spune că are "o tehnologie prietenoasă". Poţi să mori ciuruit de o mitralieră cu un design rafinat, dar parcă e mai bine de una cu o tehnologie prietenoasă, cu un incărcător plin de tandreţe şi gloanţe cordiale.
S-A TĂIAT PANGLICA roşie la primul Institut de frumuseţe sufletească. Nu se umblă la buze, la săni şi la fese, ci la trăiri. In săli special amenajate, sentimentele se antrenează, se rafinează iar acolo unde sunt mici şi lispite de relief se fac implanturi de simţire. Singurele operaţii estetice, unde are şi chirurgul de lucru, se fac la zămbete. Doamnelor, care răd ca proastele din orice, li se cos colţurile gurii. Cel mai solicitate sunt sălile de forţă sufletească pentru femeile divorţate şi cabinetele de corectare a instinctelor primare.
Citește pe Antena3.ro