x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Caiet de subiecte.

0
Autor: Tudor Octavian 17 Mai 2011 - 21:00

n) Problema cea mare a vremurilor din urma nu e ca se inmultesc oa­menii din ce in ce mai deosebiti de­cat noi, ci ca se raresc oamenii cu care ne asemanam. Pe masura ce ne constientizam normalitatea, ne simtim tot mai separati. Si nu-i departe ziua cand vom fi conside­rati ciudatii momentului.

n) Ce-i cu pri­virea asta?, ma in­trea­ba sotia in timp ce plec de aca­sa la treburi. Ii raspund ca nu-mi dau seama ce fel de privire am, dar stiind ce treburi ma asteapta, e firesc sa-mi sticleasca nitel ochii ca la nebui.

n) Intr-un autocar cu 'seniori', altfel spus cu excursionisti 'la pret re­dus', trecuti bine de 70 de ani, tonul il dau doua categorii de ba­tranei: cei exagerat de voiosi si cei exgerat de ursuzi. De fapt, ur­suzii nici nu sunt ursuzi, doar par asa, datorita entuziasmului contra na­turii al veselilor. Ca la toate pro­gra­mele cu 'seniori in extrasezon', in spatele ultimului autocar cu oc­togenari alearga si masina Salvarii.

n) Pentru ca am locuit, pana la 30 de ani, in camine si in odai mici de servitori, am ramas cu o su­fe­rinta pe care tratatele de psihi­a­trie n-o retin: ma dor casele si ca­me­rele nelocuite. Ma dor spatiile goa­le, in care un om fara casa s-ar simti si el om. Ma dor chiar si spa­tiile pustii de sub scarile caselor mari. Cand ma invitau colegii mai ins­ta­riti la ei si vedeam golul de sub scara ce ducea la etaj, imi ima­gi­nam ce cuib minunat mi-as fi pu­tut amenaja, sa fi fost locul acela in­tu­necos de sub scara al meu.

n) Daca esti la curent cu toate scan­da­lurile politice si penale, cu nebu­nia zilnica din tara, evenimentele te tin incordat, ai senzatia ca ceva si mai rau e inevitabil. Daca insa lip­sesti o luna, iar in strainatate n-ai posibilitatea sa te tii la zi cu tara, cand revii si in­trebi, cu sufletul la gura, 'Ce s-a mai intamplat cat am fost plecat?', ras­punsul, indife­rent cu cine stai de vorba, este 'Ni­mic'.

n) Intr-un voiaj cu grupul in Spania, unul dintre excursionisti, medic veterinar, dispare un ceas dupa fiecare cina. Aduna resturile de mancare de pe mese si se face ne­vazut un timp. Intrebat, la un mo­ment dat, care-i misterul, vete­ri­narul se explica: Am vreo zece ca­tei care ma asteapta. Nu pot sa-i de­za­magesc. Ii respect. Da­to­ri­ta lor, datorita cainilor sunt ceea ce sunt. Nu-s cainii nostri, observa ci­­­ne­­va. Cainii nu vorbesc limbi stra­­­­­i­ne, spune veterinarul.

n) Un pic­tor se bucura de faima de a fi cel mai nespalat din generatia lui. Pentru ca formula il urmareste de ca­teva decenii, nimeni nu mai e atent la continutul ei. Chiar si artistul face caz de ea, ca de o conse­cin­ta a faimei sale ca pictor. n Doi domni, care discuta decesul unui pri­e­ten de curand disparut, spun ca omul a avut o moarte interesanta, plina de sens.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de