Câinoşenie

Traian Basescu, cel care ranjea spunand "pentru tine nu voi fi un presedinte bun' a reusit intr-adevar sa-l termine ca om, cariera politica, viata pur si simplu, pe Adrian Nastase. Daca ura lui Basescu, pe care-l stiu din atatea fapte cainoase, nu ma surprinde, ma ingrozeste in schimb si umple de scarba bucuria topaita a unei haite care joaca pe sangele victimei.

Doamna Macovei, pe care am avut nesansa s-o cunosc, ca ministru, intr-un avion care venea de la Bruxelles si mi s-a parut, iertati-ma, beata, nu-l vrea doar in puscarie pe Nastase, unde a ajuns, dupa un scurt ocol in granita cimitirului, ci vrea sa joace pe cadavrul lui. Ma simt ca intr-un trib de canibali unde victima, inainte de a fi consumata, este supusa ritualului fragezirii cu picioarele. Ghinionul de a nu-si fi nimerit capul, gratie vigilentei unui politist care s-a simtit indreptatit apoi sa-l injure si sa-l tina in catuse sangerand pe dusumea, l-a supus pe Nastase celor mai umilitoare chinuri. Un om care a tras asupra-si un glont merita reverenta curajului, daca e sa-l citam pe Camus. Singura intrebare careia trebuie sa-i raspundem este daca merita sa traim. Unica libertate este sa ne alegem moartea. Asa scria marele eseist. Procurorii lui Basescu l-au anchetat, in spital, pe fostul lider de partid si pentru incercarea de a-si lua viata. Macovei i-ar mai da niste ani si pentru asta.

Nu stiu cat de vinovat este Nastase. Nu stiu daca si cat a furat. Asa cum nu stiu daca si cat a furat Basescu, cel care terorizeaza Romania cu arma DNA. Nu stiu cati politicieni de varf si-au ingaduit luxul cinstei in aceste decenii in care am scazut, numeric, cu trei milioane si am trait, dincolo de bucuria de a ne exprima relativ liber, blestemul de a ne vedea colonie. Stiu ca indivizi care provin din familii modeste, concureaza azi cu descendentii lui Rockefeller si se bat in iahturi cu urmasii seicilor. Peste Nastase s-a adunat insa o ura pe care nici moartea lui autoasumata n-o vindeca. Cata ura ar trebui sa acopere statura lui Basescu, de departe cel mai nociv individ care a acces, aproape in bascalie, ca la un joc de cartier cu popice, in fruntea bucatelor? Ca in fruntea treburilor si trebuintelor tarii n-a fost si nu va fi niciodata.

L-am criticat pe fostul premier. Uneori drept, alteori luat de vartej. L-am cunoscut atunci cand, cu discretie, invitand familia regala a Romaniei si cativa intelectuali, a inaugurat Muzeul hartii si cartii vechi, donatie personala. Nastase adunase, de copil, harti ale Romaniei mari sau mici. Sute de harti. Unii aduna etichete de sticle. Nu stiu daca in urma lui Basescu va ramane vreo mostenire pentru poporul roman. Nastase a fost ucis. Lasati-l in pace. Prea multa cainosenie. Daca-i vinovat a platit. Cu opt ani de umilinta si un glont care i-a salvat demnitatea.

Dansul pe burta victimei, executat canibalic de Macovei si postaci agramati, ma face sa-mi fie sila de poporul caruia apartin. Imi amintesc de declaratia acelui gardian cu patru clase, mandru ca-i daduse picioare in burta lui Maniu. Nastase n-a fost Maniu. A fost doar premier, presedinte de Camera, ministru de externe. In fond, de ce nu s-ar simti indreptatit sa-l bage in pizda ma-sii un gardian la Rahova si sa-i arda un dos de laba?