Calea nedreaptă a lumii

"Numeroase sunt cicatricrle pe care le port in numele binelui. Daca acestea ar fi contat, atunci nu m-as fi aflat aici, ci undeva in Himalaya. Insa aceste cicatrice sunt valoroase pentru ca ele te ajuta sa evoluezi spiritual. Hristos nu ar fi descins niciodata asupra mea daca m-as fi complacut in sentimente precum mandria sau furia ori daca as fi raspuns celor care m-au lovit nedrept. Oamenii te vor trata intotdeauna nedrept – aceasta este calea lumii. Acest Pamant nu este un loc perfect. Gandeste-te la un tantar, crezi ca este satisfacut doar cu sangele tau? Nu. El, o data cu intepatura, iti introduce in sange si germeni, si microbi, care iti pot face mult rau, chiar te pot omori. Unele fiinte umane sunt precum tantarii", spunea Yogananda ("Divina Iubire", Ed. Ram), un mare maestru spiritual, cel mai drag mie dintre toti marii maestri ai lumii.

Avem aici un citat ce ne poate da o idee despre "calea catre Hristos", care nu inseamna doar respectarea riguroasa a unor ritualuri, nici mersul avid la biserica, nici inchinarea mecanica la icoane. Acestea toate au rostul lor, dar calea lui Hristos este calea Inimii, curatata de ura, de rautate, de mandrie, de toate metehnele care ne impiedica sa atingem iubirea, s-o cunoastem si s-o traim in aceasta viata. Yogananda ne avertizeaza sa nu ne impiedicam de nedreptatea lumii ca de o scuza pentru a ne mentine ura si mandria, caci piedica aceasta o vom intalni pe Pamant tot timpul. Nedreptatea este "calea lumii", spune Yogananda. Sa nu ne asteptam ca lumea intreaga ne va trata cu iubire, la orice inaltime am ajunge, fie ea si spirituala. Sa nu ne asteptam ca lumea intreaga ne va fi recunoscatoare pentru ceea ce facem, pentru sacrificiile, eforturile sau iubirea noastra neconditionata. Nu la reactia lumii, dreapta sau nedreapta, trebuie sa privim pentru a ne vindeca sufletele, ci la propriile noastre reactii si trairi interioare. Mandria si ura ne indeparteaza de Hristos; iubirea nu devine experienta noastra atata vreme cat ne hranim cu trairile care-o acopera, ca niste nori grosi, de ceata si de fum. Nici in fata dreptatii, nici a nedreptatii, nici in fata loviturilor sau a muscaturilor "omului tantar" nu trebuie sa cedam si nici sa ne justificam resentimentele.

Ura nu are justificare spirituala, mandria nu are justificare in fata iubirii. Viata ne obliga sa observam ca, atunci cand iubim pe cineva, iubirea ne inchide ochii asupra defectelor acelei persoane. Iubirea vede doar in culorile curcubeului si asta se intampla apoi pentru ca noi sa fim constienti ca, atata vreme cat vedem raul si nedreptatea si suntem profund afectati de ele noi am cazut din iubire. Sigur, veti spune ca nivelul acesta de experienta umana este posibil doar pentru cei alesi. Ca numai marii maestri, numai fiintele iluminate si sfintii pot ajunge la un nivel atat de inalt al constiintei, dar nu-i asa. Daca ar fi fost asa, la ce ne-ar mai fi folosit prezenta acestor fiinte pe Pamant, pentru ce alt motiv ar fi venit ele aici, daca nu pentru a ne spune ca si noi putem evolua, si noi suntem binecuvantati cu posibilitati nelimitate de intelegere si simtire. Nedreptatea omeneasca si atacurile venite din lume nu trebuie sa ne amarasca, ci sa se transforme in scari pe care ne sprijinim, in drumul nostru catre Hristos. Sa pasim peste propriile rani, fara ura, fara rautate si fara manie inseamna sa ne vindecam sufletele. Vindecarea sufletului este, de fapt, tot ce conteaza cu adevarat intr-o viata de om.