Incredibilă, inacceptabilă şi nedemnă de statura fermă şi verticală a unui şef de guvern, răsucirea la 180 de grade a lui Victor Ponta. Care, în mai puţin de o zi, a luat prin surprindere lumea politică, societatea românească în general. Marţi la prânz, refuzându-i-se în unanimitate de către Secţia de procurori a CSM propunerile pentru şefia Parchetului General şi, mai ales, cea a DNA (Codruţa Kovesi), premierul a înghiţit în sec: căzuse varianta stabilită de conivenţă cu Băsescu. Excedat, a declarat că renunţă la interimatul Justiţiei, va desemna un ministru titular, iar acesta va trebui să urmeze, el, procedurile de numire a şefilor procurorilor. Soluţie raţională, care înlătura discreţionarismul ce se prefigurase, părea să atenueze tensiunile din USL şi, mai ales, îi tăia macaroana lui Băsescu.
Se pare însă că Ponta - asemenea primarului care recunoscuse că dormea cu poza Nuţicăi Udrea sub pernă - avea şi el în aşternut poza Codruţei Kovesi, nu singură, ci alături de a lui Băsescu. Care i-au tulburat somnul şi l-au făcut ca în zori să aibă faţa la cerceaf şi să dea publicităţii o scrisoare prin care răstoarnă tot ce spusese cu o zi înainte. Surprinzător, a anunţat astfel CSM-ului propunerile sale, cinci la număr, pentru funcţiile în discuţie, în cap cu acelea de la vârful DNA şi al Parchetului l General. Adică Laura Codruţa Kovesi, respectiv Tiberiu Niţu, varianta târguită cu Băsescu la taraba Cotroceni, după tipicul "una mie, una ţie".
Răzgândindu-se astfel, Ponta a recurs la o făcătură stridentă. Pe de o parte, şi-a demonstrat iar cedarea în faţa Cotroceniului, iar entuziasmul cu care imediat, pe micile ecrane, l-au lăudat pedelacii (mai puţin Blaga) e grăitor. Pe de altă parte, a vrut să-i scoată din joc pe liberali, care marţi anunţaseră că vor nominaliza un ministru la Justiţie, ceea ce tăia din start craca de pe care trebuia să-şi ia avânt spre DNA favorita lui Băsescu. Nimic, absolut nimic nu justifică această gimnastică de contorsionist a lui Ponta în chestiunea respectivă. E aiurea să susţii că ţi-ai sat seama că expira interimatul lui Morar şi era imediat nevoie de un procuror general: putea rămâne la comandă un adjunct. Nu poţi invoca nici barem presiuni externe: Mark Gray, purtătorul de cuvânt al CE, a declarat tranşant că Barroso n-a discutat cu Ponta, iar CE nu şi-a schimbat poziţia în privinţa necesităţii unei proceduri transparente.
Efectul atitudinii şi actelor zăpăcite ale lui Ponta? Evident, o satisfacţie dată lui Băsescu. Apoi, o bombă cu ceas pusă în subsolul USL, liberalii detşându-se ferm de iniţiativa şi persistenţa în greşeală a lui Ponta. Care, dacă e interesat de stabilitatea guvernamentală mai mult decât de relaţiile sale cu Băsescu, trebuie să ia foarte în serios declaraţia lui Crin Antonescu: "Pentru prima oară ne despărţim fudametal, dar asta nu înseamnă desfiinţarea USL". Pentru prima oară, nu, dar... Graba de fată mare a lui Ponta a primit un bobârnac până şi de la CSM, care a anunţat că-ii va evalua pe candidaţi la sfârşitul lui mai şi se va pronunţa abia la 3 iunie... În toată această tevatură, Victor Ponta are aprobarea pedeliştilor şi a lui Băsescu. Adică a celui care l-a trecut prin toată zoologia (maimuţică, pisic, porc), iar acum i-a dat azimut către statutul de cameleon. Întrucât a luat noaptea decizia de a merge până la capăt (care?) cu Kovesi, nu s-a văzut clar dacă, în postura de cameleon, are culoarea roşie, de furie, sau maro, de frică...