David Cameron a primit o notă de plată europeană pentru contribuţia revizuită a Marii Britanii la bugetul comunitar şi face mult zgomot în jurul acestei chestiuni. Are dreptate! Sistemul european de construcţie bugetară, prin impunerea de taxe suplimentare statelor membre în urma evaluărilor economice anuale, este complet nesustenabil. Dar, atâta vreme cât blochează reforma bugetară în Consiliu, poziţia sa este extrem de ipocrită. Doar un buget european bazat pe propriile resurse va duce la o construcţie bugetară mai corectă şi mai transparentă.
Bugetul Uniunii Europene pentru 2014-2020 se ridică la 960 de miliarde de euro, această cifra fiind echivalentă cu aproximativ 1% din Produsul Naţional Brut al tuturor statelor membre la un loc. Bugetul este adoptat o dată la fiecare şapte ani şi de cele mai multe ori dă bătăi de cap şi nopţi albe nesfârşite de negociere. Rezultatul este de fiecare dată un monstru birocratic, care oferă foarte puţină flexibilitate, ca şi cum lumea ar rămâne împietrită timp de şapte ani, iar provocările la nivel european rămân aceleaşi.
Dar aşa cum este uşor de observat, lucrurile sunt în continuă schimbare, iar Comisia Europeană trebuie să se adapteze noilor priorităţi, pe care să le transpună într-o propunere internă provizorie, un proces haotic care, în cele mai sumbre previziuni, poate duce la revizuirea bugetului pentru un singur an fiscal chiar şi de opt ori. Procedura extrem de complexă, bazată atât pe predicţiile economice cât şi pe negociere şi acord politic, duce la lupte nesfârşite în fiecare an, de fiecare dată cu acelaşi rezultat: publicitatea negativă, care nu numai că subminează cooperarea europeană, dar le creează plătitorilor de taxe, politicienilor şi responsabililor naţionali destule dificultăţi în a înţelege mecanismul prin care se construieşte bugetul european.
Din toată această nebuloasă, concluzia mea este că acest sistem trebuie să se schimbe radical şi cât mai repede posibil. Sunt, deci, de acord, în această privinţă cu David Cameron. Juncker ar trebui să vină imediat cu o propunere care să ofere o abordare clară, rezonabilă şi corectă a bugetului european an după an. şi putem ajunge la acest sistem folosind propriile resurse. Opacul sistem naţional de contribuţii ar trebui înlocuit cu o taxă europeană modestă, dar transparentă, care să nu mai câtărească greu pe umerii contribuabilului european.
Luând un procent fix din veniturile obţinute de Statele Membre, în urma aplicării taxei pe valoarea adăugată, atât acestea, cât şi instituţiile europene ar putea cunoaşte situaţia financiară exactă. Uniunea Europeană are o responsabilitate bugetară atât pentru venituri cât şi pentru cheltuieli, iar această soluţie ar putea oferi flexibilitatea necesară pentru a face faţă unor noi provocări financiare. Această propunere ar putea, la fel de bine, evita situaţia în care unul sau mai multe state membre să blocheze finanţarea la nivelul Uniunii. În viziunea mea, acesta este singurul mod în care putem elimina discuţiile lungi, interminabile, care pot degenera foarte uşor într-un conflict, în care statele membre şi Comisia Europeană să găsească cu greu o soluţie benefică ambelor părţi.
Am ajuns, în sfârşit, la finalul procedurii anuale a fondurilor europene. Ar trebui să punem capăt târguielilor din spatele uşilor închise care, după cum vedem, duc la impunerea de plăţi adiţionale neaşteptate pentru statele membre. Ceea ce trebuie să rămână în urma acestor exemple este un sistem onest de finanţare a bugetului european, uşor de înţeles pentru toată lumea.
Dacă David Cameron este serios în ceea ce priveşte iniţierea de reforme reale, ar trebui să înceteze să-şi blocheze propriile resurse. Altfel, obiectivele sale nu sunt altceva decât metode ieftine de a convinge simpatizanţii UKIP să-i voteze pe conservatorii săi.
de Guy Verhofstadt ,
Liderul Grupului Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa din Parlamentul European