Campionatul amenință șansele naționalei

Două evenimente au aglomerat, în finalul săptămânii trecute, agenda microbistică a românului. Stabilirea grupelor preliminare pentru Euro 2016 și reluarea în calendar ordinar a camiponatului primei ligi.

Naționala a jucat cu șansă în tragerea la sorți de la Nisa. România va frecventa grupa F a preliminariilor, alături de Grecia, Ungaria, Finlanda, Irlanda de Nord și Feroe. Comentariile care au însoțit evenimentul din Franța fac naveta între o precauție scrobită protocolar și ironia descătușată de orice apăsare privind panta descendentă pe care alunecă cramponații noștri reprezentativi. Sigur, așa după cum spuneam, șansa ne-a protejat cât i-a fost posibil. Nici unul dintre adversari nu ne amenință prin vreun fotbal de mare anvergură, nici unul dintre adversari nu pare capabil să ne filtreze optimismul. Neîncrederea apare abia atunci când luăm ochiul de pe adversar și ne gândim la propria echipă. Și cînd ne amintim cum s-a mai împiedicat ea chiar și atunci când nimeni n-o îmbrâncea serios. Concluzia neapăsată de pricini ar fi, așadar, una singură. Pornim spre turneul final al CE cu o mare șansă. Iar marea noastră performanță ar fi să o risipim.

Discursurile subiective legate de preliminarii vor continua mult și bine. Ele sunt pe alocuri chiar amuzante. Cheful de glumă dispare însă atunci când, urmărind competiția internă, realizăm că singurul discurs obiectiv privind naționala este unul amenințător. Am urmărit atent evoluția orgolioaselor care, în pauza competițională, făceau promisiuni de mare revenire la fotbalul de calitate. La fotbalul de bună calitate. Dezamăgirea s-a împlit însă de la un meci la altul. Încrâncenarea unor dispute a apărut doar datorită faptului că micuții clasamentului și-au luat tupeul la purtare, neacceptând să-și așeze de bună voie capul pe tăietor. Iar, pe de altă parte, gradații campionatului n-au avut, în joc, argumente pentru a pedepsi o așa obrăznicie. De aceea spun că acest campionat intern, sărăcit valoric, nu poate alimenta o națională de mare anvergură. N-avem nici un motiv să ne speriem de Grecia sau de Ungaria. Ne speriem pe proprie răspundere.