Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A devenit cancanul modul în care unii dintre cei care pretind a face parte din clasa politică sau din corpul uneia dintre cele trei puteri ale statului de drept înţeleg să practice confruntarea de idei? Aşa s-ar părea...
Astfel, mai nou, Alina Gorghiu, copreşedintele PNL, i-a cerut ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc, să îşi dea demisia pe motiv că îi susţine pe primul ministru, Victor Ponta, care are niscai procese. Afirmaţie de o mare gravitate care s-ar fi cuvenit să fie susţinută de probe clare, solide, indubitabile. Asta cu atât mai mult cu cât nu este vorba doar despre un membru al PSD – partid despre care Alina Gorghiu afirma că are un singur criteriu pentru numirea unei persoane în funcţii publice şi anume ca aceasta „să aibă procese penale”-, ci de însuşi ministrul de justiţie.
De bună seamă, afirmaţiile Alnei Gorghiu- făcute nu în calitate de persoană particulară, ci de copreşedinte al unui partid care se vrea purtătorul de stindard al opoziţiei democratice- nu puteau rămâne fără un răspuns, clar şi prompt, din partea celui direct vizat şi chiar grav lezat. Cum a răspuns ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc? Oricât ni s-ar părea de ciudat, ca oameni de bună credinţă, domnul ministru a răspuns cu o acuză de aceeaşi factură precum cea cu care preopinanta sa îl trimitea acasă. Adică a spus, textual, următoarele:„Timpul va demonstra dacă doamna Gorghiu are căderea morală să vorbească de Victor Ponta”.
Trecând peste agramatismul formulării- corect ar fi fost „ să vorbească despre Victor Ponta”- nu putem să mai trecem, cu aceeaşi îngăduinţă, peste mesajul pe care a dorit să îl transmită, fie şi voalat, ministrul justiţiei către omul politic Alina Gorghiu. Fiindcă, de aici, nu putem să înţelegem decât un lucru şi anume că Robert Cazanciuc- ministrul justiţiei, de profesie procuror- are ştiinţă despre nişte fapte din viaţa publică sau privată a Alinei Gorghiu şi care (la momentul potrivit, nu-i aşa?! ) odată scoase la iveală ar putea avea consecinţe nimicitoare pentru respectiva doamnă?
Pun această întrebare, fiindcă altminteri nu văd în ce altă cheie putem citi zicerile ministrului justiţiei. Ziceri care, vrem sau nu vrem, aduc al naibii de bine aminte de ameninţările proferate de către Traian Băsescu împotriva Gabrielei Vrânceanu, doamna senator fiind avertizată că, prin implicarea sa în anchetarea de către o comisie parlamentară a ultra-dubioasei „Afaceri Nana”, o paşte riscul de a nu-şi mai găsi soţul acasă...
Dar, ceea ce mă uimeşte peste poate şi mă revoltă, în egală măsură, este faptul că declaraţiile ministrului justiţiei au fost ignorate cu mare seninătate atât de către colegii de partid, cât şi de către cei din echipa guvernamentală. Mai grav fiind, însă, faptul că însuşi primul ministru, Victor Ponta, invitat de către Răzvan Dumitrescu să îşi spună opinia, a încercat, cu aceeaşi seninătate, să vâre gunoiul sub preş. În această situaţie, socotesc de datoria mea să le transmit sincere felicitări colegilor de la „Antena 3” care, astă seară, au sancţionat, fără menajamente, comportamentul total inacceptabil al ministrului justiţiei.
Culmea penbilului: în aşa-zisul său răspuns, Robert Cazanciuc îi mai atrăgea atenţia Alinei Gorghiu că este alegerea partidului său dacă vrea „să devină un partid de cancan”. Perfect de acord, zicerile copreşedintei PNL nu trec de nivelul cancanului. Din păcate, nici afirmaţiile ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc, nu reuşesc să depăşească acelaşi nivel suburban al lui „las* că ţi-o trag eu de nu te vezi!”
Aceasta să fie, aşadar, cheia succesului în circul politicianist carpato-pontico-dâmboviţen: cancan ministerial versus cancan de partid?
