x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cănd mă compar, mă admir. Cănd mă analizez, mă detest.

0
Autor: Dan Dumitrescu 04 Oct 2007 - 00:00

Steaua a pierdut in faţa lui Arsenal la un gol diferenţă. Aparent, rezultatul păgubeşte comentariile de observaţii categorice. Doar subiectivismul poate fi bănuit că va tăia graniţa intre ingăduitori şi drastici.

Steaua a pierdut in faţa lui Arsenal la un gol diferenţă. Aparent, rezultatul păgubeşte comentariile de observaţii categorice. Doar subiectivismul poate fi bănuit că va tăia graniţa intre ingăduitori şi drastici. Cei salvaţi de trăirile emoţionale vor da in noi cu matematica rece a clasamentului şi, normal, nu vor avea opoziţie argumentată. Comparaţia cu marele Arsenal va fi exploatată in favoarea Stelei. Am convingerea că se va broda mult pe ideea că am dat o replică neaşteptată trupei lui Arsene Wenger. Se va vorbi despre eroismul jucătorilor noştri care a compensat diferenţa de valoare dintre competitori, se va spune că am reuşit in mare parte a jocului să fim egalii unei selecţionate mondiale şi doar fatidicul minut 76 ne-a invins. Comparaţia Stelei cu Steaua va funcţiona şi ea pe post de indulcitor al insuccesului. Ni se va cere să facem recurs la memorie. Să ne amintim că in ediţia precedentă a Ligii Campionilor, in meciurile de acasă cu Real Madrid, Lyon sau chiar Dinamo Kiev, scroafa a avut un deces mult mai convingător. Ni se va cere să recunoaştem că Steaua a făcut cel mai bun meci al său din actualul sezon. Ni se va cere, fără a ni se oferi nimic la schimb.

Comparaţiile nu reprezintă decăt argumente facile in disputa cu cei care, dimpotrivă, vor spune că Arsenal a amănat 76 de minute execuţia doar din cinism. Că putea inscrie oricănd şi ori de căte ori ar fi vrut, dar Wenger a găndit o regie a spectacolului din care să nu lipsească dramatismul. Că supuşii reginei ne-au invins la doar un gol diferenţă doar pentru a putea povesti nevăzătorilor că au avut totuşi un meci dificil, doar pentru a-şi trece in cont un merit nemeritat. Cineva spunea: "Cănd mă compar, mă admir. Cănd mă analizez, mă detest". Ce rămăne, aşadar, după o analiză sumară a evoluţiei echipei noastre? Steaua poate primi o notă bună la atitudinea faţă de joc. Din acest punct de vedere şi-a luat bacalaureatul. Are insă probleme de abecedar fotbalistic. Nu observ la stelişti trasee de joc subordonate unei strategii asumate raţional, la antrenamente. Absenţa automatismelor şi obişnuinţelor de joc scad consistent viteza şi cursivitatea derulării fazelor. In concluzie, suntem acolo. Pe ultimul loc in clasamentul grupei, cu zero puncte.

P.S. Marţi seara, la emisiunea "6, vine presa!" anticipam că odihniţii-n cap vor lansa ideea aberantă că Olăroiu a venit la Bucureşti pentru a-i face tactica lui Pedrazzini. Citiţi presa de ieri şi veţi observa dacă am avut dreptate sau nu.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de