Când ne obişnuim cu răul...

...avem impresia că numai la noi se întâmplă cele mai urâte evenimente, că numai la noi e sărăcie şi nenoroc, că numai noi suntem condamnaţi să trăim o viaţă de împrumut, pe care nu vrem şi nu putem să o recunoaştem ca fiind a noastră. şi, totuşi, ziarele de prin alte ţări spun altceva. Posturile de televiziune de dincolo de graniţă trădează slăbiciuni la nivel înalt şi în alte regiuni ale lumii, şi în alte societăţi. Viaţa ideală, pe care toţi ne-o dorim în taină, nu se găseşte neapărat imediat după frontieră, viaţa fără griji, pe care o aşteptăm de atâta şi atâta timp, nu e la îndemnâna celor care au paşaport şi ceva economii şi care îşi pot face planuri, la un moment dat, să ia destinul de la început, în altă parte. Mijloacele de comunicare spaniole, de exemplu, se plâng, folosind cele mai tăioase adjective, de traiul tot mai greu din ţara lor. şi în Spania, chiar în mari oraşe, cu prestigiu pe diverse planuri, există oameni care, din cauza problemelor economice, dorm pe stradă, pe nişte biete bucăţi de carton, înconjuraţi de bunurile care le-au mai rămas, după ce au fost daţi afară din casele pentru care nu mai puteau plăti chirie. Rata de şomaj din marea ţară din Peninsula Iberică a atins cote pe care aproape nimeni nu le putea imagina acum câţiva ani, când Spania părea că-şi poate întreţine foarte bine poporul şi chiar că e capabilă să găzduiască oameni ai altor ţări, poate mai sărace, poate mai instabile pe plan politic sau economic. Astăzi, peste 20% dintre copiii spanioli sunt în pericol să trăiască nişte primi ani de viaţă într-o austeritate totală.

În acelaşi timp, scandalurile pentru autonomia Cataluniei ţin prima pagină a ziarelor de mare tiraj. De ziua Hispanităţii, în Barcelona s-a organizat un protest al spaniolilor care nu vor ca frumoasa provicie Catalunia să fie declarată independentă. "Suntem catalani. Dar suntem spanioli!”, strigau cei adunaţi în piaţa din centrul oraşului, fluturând atât steaguri ale Cataluniei, cât şi steaguri ale Spaniei, militând pentru unitate şi pentru păstrarea unei singure şi puternice ţări, care să fie capabilă să se îngrijească de prezentul şi viitorul cetăţenilor ei. Dezbaterile pe această temă au ocupat prim-planul emisiunilor de la ore de vârf, iar analiza reacţiei oficialităţilor regale la toate aceste evenimente  a fost principala temă a ultimelor trei zile. În nordul aceleiaşi ţări, acţiuni violente au tulburat liniştea locuitorilor şi au speriat turiştii aflaţi în zonă. Iar veştile proaste ar putea continua. Aşadar, nici în Spania lucrurile nu merg perfect. Iar acesta este doar un exemplu, din care ar trebui să înţelegem că nu numai România se comportă ca o societate fără orizont şi fără repere. Dezechilibrul atinge cote maxime şi la noi acasă, şi la alţii acasă. Din păcate, cel puţin la asta, începem să semănăm tot mai tare între noi, ca buni europeni ce suntem.