x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Când poruncile dispar...

Când poruncile dispar...

de Roxana Jianu    |    19 Sep 2010   •   00:00
Când poruncile dispar...
Sursa foto: Luchian Ciobanu/

Ne aflăm în el, îl folosim fără întrerupere, dar nu îi mulţumim niciodată. Prin el se pot produce miracole fără să ne dăm seama. Îl forţăm în loc să îl convingem, să îl ascultăm. Este portalul către minte care funcţionează atât de bine şi atât de tăcut...

Vorbeam duminica trecută despre straşnicul echilibru dintre corp şi minte de care nu suntem conştienţi. Pentru că nu vrem sau pentru că, pur şi simplu, nu ne dăm seama de impactul uriaş pe care îl are asupra vieţii fiecăruia. Pentru toţi aceştia, învăţătorul spiritual Osho a publicat o lucrare psihologică, al cărei conţinut ne trezeşte la realitate. Ne învaţă să fim mai îngăduitori cu corpul. Poate părea absurd (nu imposibil), dar comunicarea cu corpul este de o reală importanţă.

El trebuie convins, nu forţat! Mintea este cea care comunică un mesaj, iar corpul o urmează, pentru că acesta merge în paralel cu mintea. Fiecare idee se transformă într-un mesaj fizic către partea respectivă într-o fracţiune de secundă. "O dată ce ai început să-ţi înţelegi corpul, 99% din mizeria din viaţa ta va dispărea pur şi simplu". De exemplu: corpul spune "Ajunge, ai mâncat destul!", însă mintea - "Hai încă un pic! Are gustul foarte bun". De ce?!? Continuăm să ne ascultăm mintea, deşi vocea corpului spune altceva. Alt exemplu care să dovedească faptul că totul este manipulat de ceva din exterior: un om vede o prăjitură într-o vitrină şi simte nevoia să mănânce ceva dulce. Asta după ce a zărit-o în cofetărie, deoarece mintea este cea care transmite semnale. Problema noastră este că nu suntem prezenţi în corp, sufletul este ascuns în profunzimile acestuia.

PROBLEME
Majoritatea problemelor au două aspecte: pot fi abordate pe calea minţii şi pe calea corpului: "În accepţiunea mea, fiecare problemă trebuie atacată din ambele direcţii şi în acelaşi timp. Pe urmă omul poate fi vindecat 100%", susţine Osho. În Japonia, copiii învaţă o metodă simplă de controlare a furiei: respiră profund. Furia are nevoie de un anumit ritm al respiraţiei, iar în lipsa acestuia, ea e imposibilă. În al doilea rând, îşi mută gândul, pentru că prin furie se eliberează în sânge otrăvuri. Apoi, îşi relaxează corpul şi meditează. Altă problemă ar fi că alegem să fim nefericiţi.

Oamenii aleg calea greşită, să fie deprimaţi. Dacă un om e nefericit, câştigă ceva: dragoste, simpatie, atenţie. Dacă e fericit, pierde. Nu-l ascultă nimeni. Când e sănătos, nimeni nu e atent cu el. Lumea e invidioasă şi neprietenoasă. Aşa că am învăţat să nu fim atât de exuberanţi, să nu râdem. Dacă e profund nefericit, e în regulă, îşi găseşte locul în societate. Dacă e exuberant, credem că a luat-o razna. Noi avem de ales. Opţiuni există, dar am ajuns să nu mai fim conştienţi nici măcar de opţiune. Osho, descris ca fiind unul dintre cei 1.000 de creatori ai secolului XX, ne învaţă să stabilim o prietenie cu existenţa. Să nu reducem corpul la starea de sclavie. "Viaţa constă în lucruri mărunte, în savurarea unei ceşti de cafea, a unei adieri plăcute de vânt... Uitaţi ce vi s-a spus - asta e bine, asta e rău. Ce e bine azi poate fi rău mâine. Nu trebuie decât să lăsaţi totul pe seama corpului, nu vă amestecaţi deloc. Doar relaxaţi partea unde simţiţi o tensiune!"

×
Subiecte în articol: ca la 20 de ani