Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Romania exista drame care se repeta ciclic. Abia daca sunt bagate in seama de cei aflati in afara fenomenului. Dar aceste drame nu sunt mai putin reale, iar cei care le suporta consecintele nu au o nevoie mai mica de ajutor. Sunt nenorociri aproape banalizate pentru stirile de la televizor, de pilda, dar care nasc mereu si mereu aceleasi obligatii pentru guvernanti. Sunt drame ca inundatiile, care lovesc anotimp de anotimp anumite regiuni din Romania.
Primavara aceasta au cazut prada apelor mai ales doua judete: Caras-Severin si Timis. Imaginile de acolo au facut sa-mi treaca rapid prin memorie experienta a patru ani de interventie in probleme identice sau asemanatoare: comunitati lovite de ape, de alunecari de teren, de tornade. Cand conduci un guvern, asemenea calamitati parca se petrec mereu chiar la tine acasa. Trebuie sa mergi si sa vezi, sa vorbesti cu sinistratii, sa gasesti solutii, sa identifici fonduri chiar si atunci cand esti luat cu totul pe nepregatite.
Aceasta e forma de reactie guvernamentala fireasca la calamitati. Nu singura. In ultimele zile, actualul guvern ne-a oferit o alternativa: nepasarea. Zile la rand, povara actiunii in fata apelor dezlantuite a fost lasata pe umerii autoritatilor locale. Zile la rand, oamenii salvati din valtori spuneau ca n-au vazut la fata pe nimeni, de la Bucuresti, venit pentru a constata amploarea dezastrului si a evalua dimensiunile interventiilor necesare. Mii de case au fost distruse total sau partial in vreme ce in capitala tarii demnitarii isi puneau cravatele pentru ceremonia de la Luxemburg, unde urma sa se semneze tratatul de aderare la Uniunea Europeana. Nici macar drama intensa a jurnalistilor rapiti in Irak nu justifica o asemenea nepasare. Doar nu fac parte toti ministrii din celula de criza condusa de Traian Basescu.
Eu cred ca motivul tragic si mizer al acestei non-actiuni incape intr-o vorba: imagine. Fata in fata cu atatea provocari, opinia publica romaneasca percepea mai putin drama din judetele vestice. Asa ca nici guvernantii de la Bucuresti nu i-au dat mare importanta. Integrarea? Sigur. Criza ostaticilor? Fara indoiala. Inundatiile? Mai vedem.
Cand esti la guvernare, o asemenea atitudine iti este interzisa. Nu pot sa fiu naiv si sa afirm cu mana pe inima ca, aici sau aiurea, unui om politic trebuie sa nu-i pese de ceea ce il poate pune intr-o lumina pozitiva. Dar, in acelasi timp, nu pot fi de acord cu nepasarea fata de asemenea situatii dramatice. Nu a existat catastrofa naturala de dimensiuni chiar mai mici decat inundatiile de acum, unde un reprezentant de prim plan al guvernului meu sa nu fi fost prezent din prima clipa. Si nu formal. Concluziile din teren ale acestor oameni ne-au ajutat sa ne dimensionam reactia. Nu am castigat la capitolul imagine. Oamenilor li se parea un lucru firesc, de la sine inteles. Dar am castigat mult in ceea ce priveste respectul fata de functiile pe care le ocupam.
Obsesia imaginii se impleteste acum si cu o alta problema: excesul de centralizare a prioritatilor. Daca Traian Basescu, de pilda, face o vizita inopinata in zonele calamitate putem vedea in urmatoarele zile un adevarat pelerinaj de demnitari pe urmele lui. Timp de opt zile insa presedintele a avut alte probleme...
Citește pe Antena3.ro
