Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când stânga din România se plângea că Monica Macovei pâra pe la Bruxelles România în beneficiul dreptei germane, totul se desfăşura de fapt pe axa centru-periferie şi nu cumva pe axa dreapta-stânga. Dna Macovei pâra România la Bruxelles în beneficiul Germaniei. Dreapta germană era doar un vehicul. Când de la Berlin şi Bruxelles a venit decizia de a se arunca la coş votul a 8,5 milioane de români la referendumul din 2012 (ceea ce votaseră era o altă problemă), verdictul a fost dat nu doar de dreapta care se întâmpla a fi la putere, ci de pe aliniamentele centru-periferie. În mod suprasemnificativ, dl Schulz, şeful stângii „europene”, mai întâi neamţ şi apoi de stânga, l-a „sfătuit” atunci pe şeful stângii de la Bucureşti, dl Ponta, să se supună necondiţionat ultimatumului formulat de dreapta. Si, vai, există probabil câţiva naivi prin România care credeau că ţara va fi salvată dacă vine stânga la putere pe la Bruxelles. Salvată de la ce?! Din statutul de colonie?! Doamne păzeşte! Nu dreapta sau stânga germană, nu dreapta sau stânga franceză, nu dreapta sau stânga olandeză, ci Germania, Franţa şi Olanda au barat fără echivoc primirea României în spaţiul Schengen! Nu dreapta sau stânga din aceleaşi tări şi altele asemenea de prin „centrul” vest-european, ci statele respective ne-au pus pe cap jegoşenia de MCV şi ne acuză de toate mizeriile din lume! Statele şi nu dreapta sau stânga – de fapt, mai degrabă spus, statele respective indiferent dacă la putere se află dreapta sau stânga – ne culpabilizează permanent, inclusiv că ne put picioarele dacă nu găsesc altceva, pentru simplul motiv că vinovatul de serviciu nu are drept să spună nimic şi i se poate lua tot din ogradă fără măcar să îndrăznească a crâcni.
O concluzie este clară. Românii – ăia care mai votează! – nu se pot aştepta la vreo schimbare pentru ei indiferent dacă dreapta va rămâne sau, dimpotrivă, stânga îi va lua locul la conducerea UE. Să precizăm că, în şapte ani de apartenenţă la UE – din păcate ani de aprofundare a tipologiei şi mecanismelor centru-periferie în funcţionarea organizaţiei – România s-a ales cu poziţia fără întoarcere a unei colonii în cel mai de jos stadiu, acela de anexă de consum. În opţiunile pentru alegerea conducerii UE, alinierea europarlamentarilor de la periferii ar trebui să se facă nu la aşa-numitele „familii politice”, ci la candidaţii care măcar ar vorbi de programe de ridicare a periferiilor lăsate în subdezvoltare de către comunism sau, mai recent, de către practicile colonialiste ale centrului. Naivii care eventual mai delirează pe la periferii în canoanele dreapta/stânga s-ar cuveni să aibă în vedere înţelegerea dintre stânga şi dreapta din centru, în condiţiile în care niciuna nu deţine majoritatea absolută, pentru a conduce UE. E groasă rău de se aliază mântuirea portocalie cu pericolul roşu! Înseamnă că nu mai poate altfel centrul transpartinic şi transnaţional să secătuiască periferiile bine divizate pe culori politice dar tocmai aşa deznaţionalizate şi mai uşor de prăduit.
Citește pe Antena3.ro
