Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un guvernator de banca centrala, un redactor-sef de ziar economic, un vanzator la butic ar trebui sa fie liberali in gandire si-n comportament, fiindca lucreaza cu piete.
Pentru reglementator e suficient sa adune cutumele pietei intr-un codex pentru ca aceasta sa ramana functionala. Editorul se poate margini sa militeze pentru un mediu in care se face cu usurinta business, nu unul in care se majoreaza taxele, fiindca asta duce, dupa cum remarca chiar Karl Marx, la disparitia capitalismului. Iar comerciantul n-are de ce sa-i replice clientului care-i spune ca nu-i mai calca prin pravalie daca nu-i aduce o anumita marfa cu: 'Este optiunea dvs.!', ci sa-i faca rost de ea.
In Romania, din nefericire, e exact pe dos. Bancile abunda de norme de securitate, isi 'cunosc' clientii cerandu-le actele la control si cand depun bani, si cand isi platesc telefonul, fara a le oferi insa produse elementare. Nu stiu daca acest fapt e determinat de experienta reglementatorilor, dar cert este ca, in lipsa produselor, normele de securitate nu prea au ce apara. Acelasi lucru se poate spune si despre jurnalistii financiari care cer statului sa intervina asupra pietelor care 'gresesc'.
Chiar daca ei solicita implicit autoritatilor sa le reduca numarul de cititori. Iar la magazinele mici, dar cu acelasi nume, unde 'Este optiunea dvs.!' se traduce prin 'Nu-ti convine, nu cumpara, oricum avem pozitie dominanta', esti constrans sa achizitionezi marfurile la care s-au gandit ei ca le-ar fi de folos sa le vanda, nu cele de care ai tu nevoie. De fapt, acelasi lucru se observa si la banci. N-am vazut sa fie intrebati clientii de ce servicii au nevoie. Bancherii stiu mai bine decat utilizatorii ce-si doresc, cu riscul de a nu se orienta spre client, luat ca individ, ci spre categorii de clienti, ceea ce inseamna mai putina eficienta si flexibilitate.
Si, din pacate, o astfel de atitudine nu razbate doar din comportamentul bancherilor si comerciantilor, ci si din al celor care administreaza strazile. Intr-un oras cu trafic sufocant, cum e Bucurestiul, apar garduri pe mijlocul bulevardelor, se inmultesc semafoarele, iar masinile de gunoi sau de curatenie stradala opereaza la ore de varf, nu noaptea. Bineinteles ca si edilii, precum bancherii si buticarii, stiu mai bine decat utilizatorii ce vor, in loc sa-i intrebe daca sunt de acord sa puna sensuri unice pe strazi unde trece o masina pe ora ori sa planteze inca un semafor pe artere strabatute de zeci de automobile pe minut. Exista solutii pentru a-i impaca si pe pietoni, si pe automobilisti: pasaje si linii de metrou in loc de semafoare si linii de tramvai. Numai ca decidentii sunt 'setati' pe norme de securitate, nu pe principiul: 'Timpul este bani'.
Toate aceste costuri duc la alocari defectuoase de resurse si decalaje, deoarece un grad mai redus de libertate inseamna intotdeauna un minus in dezvoltare. Iar totul porneste de la faptul ca reglementatorul, comerciantul, bancherul, edilul nu-i intreaba pe utilizatori ce doresc. Ei stiu mai bine decat cei care folosesc produsele. Iata si motivul pentru care editorii de presa pornesc de la ideea ca cititorii nostri sunt mai prosti decat noi.
Citește pe Antena3.ro
