Invariabil, in documentele FMI, Bancii Mondiale sau Uniunii Europene, intalnim cerinta âaccelerarii" sau âurgentarii" privatizarii. Suna frumos si aparent invulnerabil!
Atata doar ca aceia care insista si iar insista cu aceasta formula nici nu se gandesc cumva cand o folosesc, la ansambul procesului, ci vizeaza tinte precise: BCR, Petrom si utilitatile energetice! Si aceste obiective sunt tintite nici total dezinteresat si nici cumva in numele vreunui principiu sacrosanct al economiei de piata.Privatizarea acestor piese, avand in vedere chiar si numai dimensiunea lor, inseamna privatizarea catre capitalul strain, cel autohton nedispunand de forta necesara preluarii la concurenta a unor asemenea societati. Nu exista insa vreun principiu, scris sau nescris, al economiei de piata care sa spuna ca nu pot exista si societati de stat in economiile de piata; totul este sa respecte regulile si mecanismele specifice unei economii de piata (cel putin concurenta loiala, adica sa-si plateasca obligatiile la bugetele publice si sa nu fie ajutate in vreun alt mod, deschis sau pe dedesubt, de catre stat). Si oricum nu exista vreo teoretizare care sa excluda capitalul autohton din ecuatia proprietatii intr-o economie de piata. Ca un exemplu, realitatile arata ca sistemul bancar german este dominat de banci germane, cel francez - de banci franceze, cel britanic - de banci britanice, cel olandez - desi e vorba de o tara mica, de banci olandeze!
Gratie prezentei capitalului autohton, tarile respective sunt in capacitate de a lua decizii proprii. Fara o prezenta a capitalului autohton, se ramane fara o capacitate proprie de decizie. Sa nu ne ferim sa afirmam ca, dupa privatizarea BCR si Petrom, Romania nu va mai avea nici o parghie in adoptarea unor decizii economice majore. Se poate considera Romania nedreptatita sau oropsita, pusa fiind in situatia de a-i fi scos din joc capitalul autohton tocmai din acele segmente de piata unde, prin dimensiune, importanta si profitabilitate, se afla decizia economica majora?
Romania se poate considera oricum, numai ca, din pacate, nu prea are nas s-o faca, intrucat s-a dovedit dezastruoasa la capitolul alocari de resurse si administrare economica. De decenii, nivelul de trai al oamenilor nu poate creste pentru ca marea proprietate de stat este atat de prost gestionata incat a supravietuit doar luand celor nevoiasi de la gura din putinul existent. Si ca, iarasi din pacate, hotii care s-au dovedit de departe cei mai eficienti intreprinzatori privati din Romania, au pus la pamant cu o rapiditate extraordinara banul public, indiferent prin ce metoda au facut-o, fie nerambursand credite bancare, fie incapusand intreprinderi de stat, fie spulberand garantii guvernamentale. Eficienta acestora a fost atat de mare incat au falimentat cu viteza, spre folosul personal, chiar si structuri private de ei insisi construite. Trebuie sa recunoastem ca hotiile financiare romanesti au lovit grav credibilitatea capitalului autohton, oferind pe tava capitalului strain oportunitatea de a-l scoate, fara macar o cracnire, din joc in domenii de prima mana si de a-i lasa doar randurile din spate, unde profitabilitatea este scazuta si deci capacitatea de acumulare pentru investitii si sansele de perspectiva sunt slabe.