Carnet cu subiecte

n) Unii - bărbaţii îndeosebi - devin mai frumoşi pe măsură ce îmbătrânesc. Nu neapărat arătoşi, ci foarte plăcuţi la vecinătate. Au fost sănătoşi sufleteşte, au fost preocupaţi de calitatea relaţiilor cu semenii, şi-au luminat mintea. Formula "prezenţă confortabilă" spune totul. Ca de altfel şi formula "prezenţă dezagreabilă" la cei erodaţi peste măsură. Un vârstnic "dezagreabil" e un trup şi un chip marcate de probleme de caracter evolutive. Maladiile sufleteşti fac omul de nerecunoscut. Cei despre care se spune că sunt neschimbaţi sunt de fapt schimbaţi în bine. Tinereţea, în sine, e frumuseţe. Mai departe, natura trebuie lucrată.

n) În ultimii 20 de ani, n-am avut niciodată un concediu "adevărat". Am călătorit, am avut unele "activităţi de concediu", dar nu şi "starea de concediu". Ai nevoie de câteva zile bune ca să te eliberezi de presiunile programului instalate adânc în plexul solar. Simţi acolo un gol dureros, îţi lipseşte programul zilnic, îţi lipsesc chiar şi neplăcerile muncii. Ai ceva din neliniştea celui care trebuie să aştepte mai multe ore trenul, ştiind că n-are cu ce să umple timpul. Cum adică să stai şi să nu faci nimic, să te odihneşti? Mare pedeapsă statul degeaba, alături de oameni care se simt bine aşteptând mulţumiţi să nu se întâmple nimic.

n) O fâşneaţă din televiziune, care îl agasa pe pictorul Corneliu Baba ori de câte ori îl vedea în Pangratti, cu întrebarea "Maestre, eu când vă pozez?", a fost invitată de artist în atelier. Pictorul şi-a pus o pânză neîncepută pe şevalet şi i-a cerut obraznicei, care s-a grăbit să se dezbrace, să se lungească pe o canapea într-o poziţie foarte obositoare. Din când în când, i-a schimbat poziţia, obligând-o la nişte gimnastici sexy vecine cu indecenţa. După două ceasuri de chin, "modelul nud" l-a întrebat pe Baba: Maestre, pot să văd şi eu cu ce ochi m-aţi privit? Pe pânză, Corneliu Baba desenase o natură statică: ulcele, mere, pensule.

n) Un turist septuagenar, aflat pentru prima oară într-o excursie "pentru seniori" în Spania, îmi spune, cu un glas de om care a descoperit, în faţa catedralei din Sevilla, ce-i fericirea: Doamne, câte mi-a fost dat să nu trăiesc!

n) Un medic veterinar mi se mărturiseşte că din facultate "a vrut să ajungă cineva". Felul în care pronunţă cuvântul "cineva", auzit de altfel şi din alte guri, mă obligă să mă întreb pentru prima oară, la modul grav, dacă şi eu mi-am propus "să ajung cineva!". Ca să descopăr acum, când nu mai e nimic de schimbat în biografie, că la modul tainic, fără să folosesc ca atare cuvântul, eu mi-am propus să fiu "altcineva".