Cărţi care se citesc cu gândul...

Două cărţi care oferă cititorului, nu neapărat şi specialist în materie, idei şi informaţii de care va avea din ce în ce mai multă nevoie spre a înţelege mai bine lumea în care trăim. Metamorfozele geopoliticii. Ciudată metamorfoză a cunoscut geopolitica! Adică ştiinţa care a reuşit să se plaseze în situaţia "de a aplica perspectiva geografică în mai buna înţelegere a problemelor politice contemporane internaţionale" (Geoffrey Parker). Disciplină despre care Silviu Neguţ a scris o carte remarcabilă, de substanţă: "Geopolitica. Universul puterii" (Meteor press 2008), în care reia, dezvoltă şi valorifică materia unei lucrări a sa apărută în 2005. Dobândind un sens terminologic, graţie suedezului Rudolf Kjellen, geopolitica a apărut "ca o necesitate logică, pentru a depăşi limitele în care universitarii cantonaseră Geografia". Pe parcurs, această disciplină, din start controversată, şi-a datorat ascensiunea unor personalităţi "cu viziuni profetice" (zice Silviu Neguţ), precum americanul Alfred Mahan şi britanicul Halford Mackinder.

MOTIVE. Dar supralicitarea interesului politicienilor pentru puterile miraculoase ale geopoliticii îi va fi acesteia, pentru multă vreme, fatală. Mă refer la împrejurarea că lucrurile şcolii geopolitice a germanului Karl Haushofer au fost folosite, cu sau fără voia cercetătorilor, ca puncte de referinţă ale politicii expansioniste ale lui Hitler. De aici şi unul dintre motivele pentru care ortodocşii marxismului postbelic au anatemizat geopolitica, etichetând-o în fel şi chip. Ironia sorţii a făcut ca printre cei care au avut un merit de frunte în "reabilitarea" geopoliticii să se numere chiar doi foşti comunişti: francezul Yves la Coste şi britanicul Peter V. Taylor. Cât priveşte motivele reale care au dus la relansarea interesului pentru geopolitică, ele au fost preponderent pragmatice. "Am trăit - notează Silviu Neguţ - într-o lume bipolară (SUA/Occidentul, economia de piaţă - Uniunea Sovietică/Vestul, economia planificată), ne aflăm într-una unipolară (SUA - heghemonul mondial, «jandarmul lumii», cum se mai spune), dar care este perspectiva?" şi, mai departe: "Trăim într-o perioadă în care translatarea sferei de interes a omenirii dinspre zona Atlanticului, care a dominat istoria timp de o jumătate de mileniu (de la redescoperirea Americii de către Columb), către zona Asia - Pacific, cea mai dinamică economic din lume, graţie «tigrilor» şi «leilor» asiatici, cărora li s-a adăugat «marele dragon» (China)".

PERSPECTIVĂ. Nici pentru România dosarul geopoliticii nu  stă altfel. Dacă prin anii '70 geoplitica era socotită "o doctrină social-politică neştiinţifică, retrogradă", astăzi ea beneficiază, la noi, de o bogată bibliografie de referinţă, graţie eforturilor unor cercetători precum: Sergiu Tamaş, Paul Dobrescu, Alina Bărgăuanu şi, fireşte, Silviu Neguţ. Cât priveşte motivele pentru care ştiinţa geopoliticii se bucură de un atât de mare interes, acestea sunt complexe şi foarte variate. În primul rând, România se află la intersecţia mai multor axe geoeconomice vest-est sau nord-vest-sud-est şi, totodată, a unor axe geoeconomice în curs de consolidare. Prima ediţie a "Enciclopediei statelor lumii" (Editura Memoria, 2008) a apărut în 1975. Între apariţia de atunci şi cea de acum este nu numai o distanţă de aproape 35 de ani, cât, mai ales, o enormă diferenţă de perspectivă. De exemplu, în aceşti ani, numărul membrilor sistemului statal mondial a crescut de la 151 la 193. Europa numără azi 46 de state, dintre care 17 şi-au trasat sau şi-au retrasat configuraţia entităţii statale în ultimele decenii. Iar fiecare dintre ele are dreptul şi aspiră să fie cunoscut mai bine şi să fie recunoscut. Ediţia 2009 a cărţii apare, aşadar, într-o perioadă de mutaţii radicale. Este, după cum scrie în "Cuvântul înainte" al cărţii academicianul Mircea Maliţa: "Un moment de resurgenţă a statelor, alungate până de curând din economie. Cum ştim, înşelat de logica pieţei, capitalul financiar invocă acum cu frenezie intervenţia salvatoare a statului".