Cărţi despre care nu se scrie

Întrebarea care i-a incitat, dar i-a şi împărţit pe teoreticienii români, de la Titu Maiorescu la G. Ibrăileanu şi E. Lovinescu, de la Mihail Kogălniceanu la Adrian Marino sau G. Călinescu, rămâne: "forma creează fondul sau fondul creează forma?".

Iată că o carte care tratează tema este "Formele fără fond, un brand românesc", scrisă de sociologul Constantin Schifirneţ şi apăruă la editura "comunicare.ro". La prima vedere nu mai e nimic de lămurit, toată lumea ştie că e vorba despre critica lui Titu Maiorescu la adresa formelor de organizare "importate" în perioada de început a României moderne. Prin extensie de sferă, sintagma vizează preluarea fără discernământ a unor proiecte sau instituţii doar pentru a fi în rândul lumii. Al lumii bune "din afară", fireşte.

ABORDARE
"Timp îndelungat - scrie Constantin Schifirneţ - am meditat asupra chestiunii formelor fără fond, deosebit de complexă, dar tratată, nu de puţine ori, cu ironie sau dusă spre derizoriu, fiind considerată a fi chiar o teorie lipsită de bază ştiinţifică". Şi continuă, pe un ton mai aspru: "Nici după 1989 atitudinea faţă de această teorie nu s-a schimbat prea mult, deşi suntem invadaţi tot de forme fără fond. (...) Totul pare anormal, logica socială nu mai funcţionează".

În definitiv, despre ce este vorba în această discuţie? Mai spre încheierea investigaţiei, autorul revine şi structurează concluziile discuţiei pe trei paliere. Pe primul palier, se abordează capitalismul ca proiect social şi se gândeşte procesul de modernizare ca fiind realizat numai prin imitaţie, producându-şi, spontan, efecte în componentele societăţii româneşti. Cea de-a doua abordare vizează transformarea dependentă sau continuitatea istorică, aşa încât toate instituţiile moderne derivă din instituţiile autohtone existente. În cea de-a treia abordare primează spiritul critic, astfel încât să fie acceptat numai ceea ce este adecvat fondului intern.

ARGUMENTE
Întrebarea este dacă şi în ce măsură reprezintă formele fără fond un "brand" românesc?!? Argumente are autorul multe şi felurite. În esenţă, ar fi vorba despre tensiunea dintre formă şi conţinut. Analiza evidenţiază un adevăr de netrecut: teoria formelor fără fond a stat, stă şi trebuie să stea, "la baza luptei împotriva imitaţiei servile şi superficiale a unor forme neviabile de civilizaţie, a inflaţiei de mediocrităţi...". Concluzia este, pe cât de severă, pe atât de dreaptă: "Atâta timp cât societatea românească va mai cunoaşte perioada de tranziţie la intervale mici de timp, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în ultimele două secole, formele fără fond sunt un element peren al evoluţiei noastre sociale şi culturale".

"Este de reţinut că teoria formelor fără fond a pus în discuţie probleme acute ale dezvoltării noastre moderne, a căror relevanţă se prelungeşte în timp, a căror actualitate va dăinui acolo unde apar fenomene specifice unui stat cu un nivel mai scăzut de dezvoltare economică şi situat în interdependenţă de ţări care dispun de o puternică bază economică."

"Teoria formelor fără fond s-a născut din nevoia de a clarifica formarea civilizaţiei române moderne. Această teorie a pornit de la necesitatea, adânc resimţită de reprezentanţii ei, de a aborda realitatea românească dintr-o perspectivă care să descifreze procesele de înnoire socială şi culturală în context naţional."
Constantin Schifirneţ