Ştim deja că duminica vă aşezaţi în fotoliu pentru... a citi Jurnalul de duminică (scuzaţi-ne egoismul, dar nu am scris "pentru a vă uita la televizor", deoarece preferăm să vă ştim lucizi şi fără dureri de cap).
Nu-i nici o ruşine că vă aşezaţi în fotoliu, cu un mic amendament: plăcerea aceasta o avea şi Casanova, mai ales când începuse să îşi scrie memoriile.
Ultimii 14 ani din viaţă Casanova i-a petrecut ca bibliotecar la un castel din Boemia, unde lucra pentru un coleg cabalist, contele Josef Karl Emmanuel von Waldstein. Aceasta s-a dovedit a fi cea mai stabilă slujbă, deşi o detesta. Însă tocmai în acest loc, unde n-avea mai nimic de făcut, s-a apucat să-şi scrie memoriile, pentru propriul amuzament. Se aşeza într-un fotoliu când se apuca de plăcuta îndeletnicire. A murit în 1798, şi cum altfel putea să moară decât... aşezat în fotoliu! În fotoliul său, cu mii de pagini autobiografice în jur.
La moartea lui a fost găsit un "munte" de scriitură, pe lângă operele deja publicate: un roman SF în cinci volume, o istorie a Poloniei, o traducere a "Iliadei" şi un tratat în care îl contesta pe Voltaire!
Nu se ştie unde a fost înmormântat, dar fotoliul există şi astăzi. Respirând încă prin porii învechiţi modul în care Casanova a scris despre femei şi cum le-a iubit - două "lucruri" alimentate cu o andrenalină diferită.