Cât ne costă de fapt lipsa autostrăzilor?

Consiliul European pentru Securitatea Traficului ne reamintea zilele trecute în ce "hal" se circulă pe drumurile noastre, România fiind harta rutieră "neagră" a continentului.

Adevăruri pe care, tranşant şi explicit, le-am spus şi eu în emisiunile tv, ani la rând. Şi - tot aşa - spuneam că, anual, o localitate cu o populaţie de 3.000 de oameni dispare de pe harta ţării în accidente rutiere. Iar dintre aceştia, aproape 1.000 de oameni nu au avut nici o vină!

Uniunea Europeană a cerut ţărilor membre ca, până în 2010, numărul accidentelor grave să scadă cu 50%! La noi, acest număr a crescut în ultimii ani cu peste 25%! Aproape de necrezut, dar parcă ne-am obişnuit cu răul de pe şosele şi nu ne mai pasă nici când vin alţii şi ne spun în ce "hal" am ajuns, nu ne mai pasă de nimic...

De fapt, drumurile pe care circulăm, cu unul dintre cele mai ridicate riscuri de accident - cele mai nesigure drumuri europene - spun cine suntem şi de ce suntem în stare.

În 20 de ani, nici un Guvern n-a reuşit să construiască o autostradă de nivel european, cu care să intre în istoria României.
Harta rutieră a continentului ne arată că Portugalia, o ţară cu o populaţie cât jumătate din a noastră, are peste 3.000 de km de autostrăzi! Noi suntem "răii" Europei rutiere civilizate, incapabili să schimbăm ceva în bine la noi acasă, iresponsabili veseli aflaţi la volan, campioni ai riscurilor asumate.

Nu ştim decât să numărăm şi să ne adunăm morţii de pe drumuri, nu ştim decât să ne plângem, nu ştim să ne asumăm răspunderi, dăm vina unii pe alţii aflaţi la guvernare, care au furat mai mult şi n-au construit nimic!

Dar în afara politicienilor şi a guvernanţilor vinovaţi de ce se întâmplă pe şosele, şi a autorilor accidentelor, bineînţeles, noi ceilalţi, societatea civilă, ce-am făcut? Ne-am achitat taxele şi birurile impuse şi atât!
Vocea societăţii civile aici, în acest fenomen în care toţi - cu mic, cu mare - suntem implicaţi, nu se aude, nu există!

Ţările civilizate al căror exemplu ar trebui să-l urmăm au şi o societate civilă activă, responsabilă şi respectată de autorităţi!
La noi, mitocănia şi nesimţirea pe suta de metri au luat locul respectului şi al bunului-simţ. Insecuritatea este la ea acasă, pe şosea!

Dar într-o ţară în care educaţia este ca o lumânare într-un cimitir, iar cea rutieră pâlpâie la unul dintre cele 3.000 de morminte ale victimelor accidentelor, la ce să ne aşteptăm?
Sigur, cu o astfel de mentalitate sinucigaşă, cu o educaţie căreia i se dă stingerea, nu ne vom civiliza nici în... veacul următor! Optimist fiind, mă gândesc dacă mai există totuşi vreo şansă spre drumul civilizaţiei rutiere?

Promisiuni, da! În fiecare zi, la televizor şi mai ales în campaniile pentru alegeri, oricare ar fi ele. Dar ce şansă să mai existe, atât timp cât nu de mult ni se spunea că responsabilii, profesioniştii din Ministerul Transporturilor, n-au fost în stare să prezinte un proiect european pentru drumurile de care ne plângem cu toţi?

Chiar nimeni? Dumneavoastră, cititorii noştri, ce credeţi? Poate avem noi împreună o idee, o iniţiativă, un proiect... Aştept răspunsurile dvs., pentru care vă mulţumesc!

N.B. 1. În 1931, în Marea Britanie a apărut prima ediţie a Codului Autostrăzilor. Erau înscrise în circulaţie aproape două milioane de maşini, iar pe şosele mureau 7.000 de englezi!
Astăzi, în Marea Britanie sunt peste 8.000 de km de autostrăzi, circa 30 milioane de maşini, iar numărul accidentelor mortale a scăzut sub 3.000, anual!

N.B. 2. Dacă noi, românii, am fi construit măcar în ultimii 20 de ani autostrăzi precum englezii la începutul veacului trecut, am fi avut astăzi cel puţin 2.000 de km de autostrăzi! Şi, cu siguranţă, mii de români din cei nevinovaţi - morţi în accidente - ar fi fost în viaţă... Aşadar, cât ne costă de fapt lipsa autostrăzilor, domnilor foşti şi actuali guvernanţi?