Cea mai mare indemnizaţie de şomaj a fost plătită anul trecut unui manager din Bucureşti: 7.103 lei. Un şef de serviciu din Braşov a încasat 5.299 de lei, iar un director de bancă: 4.755.
Imediat, inclusiv la televizor, s-au făcut auzite voci revoltate, care au acuzat existenţa unor "şomeri de lux", în condiţiile în care alţi oameni fără loc de muncă "mor de foame". Ceea ce arată că, în România, încă nu se înţelege cum funcţionează un sistem de asigurări, la nivelul căruia, beneficiile depind de contribuţii. şi ar fi cât se poate de nedrept şi de arbitrar ca persoanelor care au avut salarii mari şi vechime în muncă, plătind, deci, sume considerabile sub formă de contribuţii de şomaj la stat, să li se plafoneze indemnizaţia de şomaj la un nivel considerat "rezonabil" de către populişti.
Cuantumul indemnizaţiei depinde oricum de un indicator social de referinţă stabilit discreţionar la 500 de lei. Astfel, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de peste 20 de ani, indemnizaţia de şomaj e compusă 75% din valoarea indicatorului, la care se adaugă 10% din media salariului lunar brut din ultimele 12 luni de cotizare. E nivelul maxim care se poate obţine. Ar fi bine să ne învăţăm că ajutorul de şomaj nu e o pomană, ci un beneficiu de asigurare care depinde cât ai contribuit la sistem.