Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dincolo de nenorocirea crizei, care a lovit mai dur sau mai cu milă numeroase ţări ale lumii, România are de înfruntat şi un handicap care n-are nici o legătură cu prăbuşirea economică mondială. El vine din noi şi nu poate fi tălmăcit doar prin cei 50 de ani de comunism.
Rădăcinile sunt mult mai vechi. Caligraful desăvârşit al acestei neputinţe este Caragiale. Nu un istoric, ci un scriitor. Miticismul românilor - viaţa sughiţată la un mic şi o bere, politica lui lasă-mă să te las şi a lui merge şi aşa, filosofia lui noi ne facem că muncim ei se fac că ne plătesc, toate acestea, înşirate la gâtul unei naţii, o sugrumă. Unii explică graniţa severă dintre Occidentul civilizat, disciplinat, rânduit fără cusur şi băltoaca noastră prin diferenţele de religie. Adică ortodoxismul este mai lejer. Pe Dumnezeul nostru ortodox îl mângâi pe barbă în bisericuţele-chivot şi-i promiţi că nu mai faci chiar dacă ştii că a doua zi o iei de la capăt cu relele. Cel catolic, suit în catedralele strivitoare, te urmăreşte cu o privire severă şi te pune la punct. Alţii spun că ni s-ar trage de la influenţele zonei. Ce să înveţi de la, să zicem, ruşi sau turci, cei care s-au tot întretăiat pe aici? Să fie aceasta explicaţia păguboasei noastre psihologii? Simţind că resursele interne de energie morală sunt epuizate, luminaţii vremii au adus la un moment dat în România un principe străin. Carol I a pus într-adevăr, cu statura lui de neamţ, ferm şi disciplinat, bazele României moderne. Dar cât de modernă e azi, doar Dumnezeu ştie!
Vii din lume şi te izbeşte ca un ciomag praful de acasă. Praful, nu neapărat cel care se aşterne pe pantofi, îţi sfredeleşte creierii. Ai mei au venit zilele trecute prin Serbia după un turneu european cu automobilul. Toate graniţele au fost trecute doar prin schimbul unor saluturi politicoase. Era trei noaptea când au întâlnit căscatul plictisit al primului vameş român. A venit mai întâi un tip burtos şi a cerut actele. A plecat şi a uitat să se mai întoarcă. După o vreme a venit altul care le-a zis că e groasă, trebuie să-i caute în calculator pentru că au plecat din ţară de mai mult de două săptămâni. Căutaţi-ne! Calculatorul e defect, zice, poate mâine îl reparăm. Fâţâiala de cururi late a devenit enervantă iar pentru nişte oameni obosiţi, care aveau şi un copil mic în maşină, şi mai şi. Un fleac, aţi putea zice. Da, dar din fleacurile astea este compusă viaţa noastră, sărăcia noastră, degringolada politică - faptul că un şef de poliţie doarme beat în casa unui ţigan interlop, pe care-l jefuia lunar de o şpagă de 1.500 de euro pentru ca interlopul să meargă senin şi să ceară taxă de protecţie de la negustorii zonei. Un fleac ca ăsta este praful hodorogit al autobuzelor care te preiau la Otopeni de la avion şi te fac să simţi că ai intrat în România. Fleacul parangheliilor şi politicienii care jefuiesc banii publici insultând bunul-simţ, cheful, chermeza, ţoapele de la televizor, promovarea non-valorii pe toate liniile, hăhăitul la festinurile naţionale. Şmecherii cei mai neşcoliţi sunt miliardarii de azi. Hahalerele sunt în vârfurile politicii. Şeful statului se laudă, oferind un model de viaţă, că a ajuns ce a ajuns fără să se omoare cu şcoala. Becali, Eba, Fane Spoitoru sunt ţintele râvnite pe care tinerii vor să le atingă. La Berlin la 10 dimineaţa îţi e urât pe străzi fiindcă nu întâlneşti pe nimeni. Birourile, locurile de muncă absorb în linişte mii şi mii de oameni. Seara, în parcurile berlineze sunt tineri care merg să se distreze, dar nu pâsâie vreo femeie care trece pe alei şi nici nu o să auzi eternul du-te-n p... mă-tii de la un grup la celălalt.
Poate îndrepta toate acestea un preşedinte? Nu. Dar de la nevoia schimbării la vârf trebuie început. Altfel vom simţi mereu, de câte ori ne întoarcem din Occident, praful înnecăcios de acasă. Până şi praful în România este mai necivilizat decât praful din Germania, unde parcă nici nu există. În aceste condiţii recuperarea noastră după o boală istorică e mult mai grea decât a altor ţări. E nevoie de un medicament mult mai tare şi de o terapie mai severă. Miticismul nostru nu se vindecă cu Mitici. Iată de ce cred că realegerea lui Mitică Traian Băsescu ar fi o catastrofă pentru un popor care are nevoie de un nou Carol I, de un om educat, inteligent, ferm şi legist. El poate fi găsit aici. Descoperiţi-l! Spuneam că aş vota întotdeauna pe oricare dintre contracandidaţii principali ai lui Bă-sescu - Crin Antonescu, Mircea Geoană, Principele Radu, pentru că sunt fiecare dintre ei altcum decât preşedintele de azi. Sunt înjurat că scriu împotriva lui Băsescu, fiindcă mă plăteşte Voiculescu. Rubrica aceasta a fost mai întâi patru ani în România Liberă şi nici acolo şi nici aici nu mi-a spus nimeni vreodată ce şi cum să scriu. Revin - realegerea lui Traian Băsescu ar fi catastrofală şi ar fi reconfirmarea dureroasă a lui Mitică în fruntea unei ţări care suferă de prea mulţi Mitici, prea multă bădărănie şi prea multă hoţie.
