Caterinca lui Paleologu

Nu pricepeam motivul pentru care ministrul Paleologu, bine şcolit la institute mari ale Europei, cochetează cu caracariselile, cu limbajul de doi bani, de câte ori e o cameră pe el. Îndrăznesc o explicaţie. Aşa merg timpurile. Dacă la modă e bădărănia, e bine să fim grobieni.

Politica la noi se face cu multă caterincă şi se opreşte aici. Presa ia ce-i convine din avalanşa de glumiţe, şi politicienii, fireşte, plusează, dau din ei şi mai abitir. Nici un politician nu este ţinut minte pentru vreo iniţiativă deşteaptă, de anvergură, care să înalţe România pe cine ştie ce culmi. Fiindcă nu există, altfel răsufla ceva pe surse. În felul ăsta se închide cercul. Ne suntem suficienţi unii altora.

Fostul meu prieten Ralu Filip, Dumnezeu să-l odihnească!, îmi mărturisea, la puţină vreme după ce trecuse la CNA, că nu mai e nimic de făcut. Un sondaj recent la acea vreme îi arăta oripilaţi pe conaţionali de tot ce însemna prost gust la tv, de la manele până la mitocăniile în direct, de la scandalurile de cea mai joasă speţă până la ridicările de poale la orice oră. Dar ratingurile mari le făceau tocmai emisiunile incriminate. Zilele trecute, Diaconescu spune şi el într-un interviu că a încercat la OTV, cândva, un fel de emisiuni culturale.

Nu s-a uitat nici dracu'. Nu ies bani din asta. În treacăt fie zis, nu comuţi pe OTV dacă vrei să asculţi operă. Că veni vorba, cum o arăta Dan C. Mihăilescu, "Omul cu cartea", la ora Elodiei, între Columbeanca şi Nichita? Ar fi o experienţă.

Nu pricepeam astfel, între altele, motivul pentru care ministrul Paleologu, bine şcolit la institute mari ale Europei, cochetează cu caracariselile, cu limbajul de doi bani, cu ştrengării subţiri de câte ori e o cameră pe el. Îndrăznesc o explicaţie. Aşa merg timpurile. Dacă la modă e bădărănia, să fim grobieni!

Făcând elogiul lui Havel, Paleologu divaga: o ţară mică are neapărat nevoie de un preşedinte inteligent, o ţară mare îşi poate permite drept preşedinte un bou, iar noi suntem la mijloc. Reieşea că un semibou e tocmai ce ne trebuie. Îl avem, nu-l avem? Ministrul n-a răspuns. Dar a apreciat că Băsescu e un ins inteligent, cu discernământ, fără complexe şi natural.

Asta încearcă să fie şi Paleologu: natural şi fără complexe. Aşa sunt politicienii noştri: naturali şi fără complexe. Desculţ pe ţărmul mării, Paleologu ajunge hodoronc-tronc la concluzia că el şi Elena Udrea sunt cei mai frumoşi miniştri, să crape PSD-ul de invidie (ca şi cum n-ar exista Vanghelie). Paleologu e sincer: Stelian Tănase îmi spunea că-mi pierd vremea cu prostii. Ne confirmă deci şi Tănase? Suntem în plină caterincă.

Eufemismul "filozof" pentru conceptul de tâmpit n-a venit de nicăieri. Credinţa că învăţământul românesc scoate tâmpiţi e în egală măsură o neghiobie şi o grosolănie. O neghiobie, fiindcă şi copiii preşedintelui, ai miniştrilor, ai noştri ar fi tâmpiţi. Şi tipii senzaţionali asimilaţi în programele NASA. Şi câştigătorii olimpiadelor. Şi toţi cei care chiar învaţă carte şi care fac cariere de excepţie sau măcar bune. Şi nu sunt deloc puţini. Chiar şi cei care fac o şcoală meritorie când le cade tavanul clasei în cap. Aici e grosolănia.

Că învăţământul românesc produce şi tâmpiţi e un adevăr. Se întâmplă şi la americani, la francezi, englezi, italieni etc. Care sunt mai tâmpiţi - ai noştri sau ai lor - ţine de statistică. Chestiunea e că dacă ai douăsprezece (şi nu doisprezece, cum pronunţă tâmpiţii ora 12 - ora doisprezece) mii de profesori necalificaţi, recunoaşte Cati Andronescu, şi alte câteva mii de profesori prost calificaţi sau submediocri, n-are cum să nu iasă şi o sumedenie de tâmpiţi. Dar pentru asta nu sunt de vină filozofii şi nici nu ne salvează ospătarii.

Părerea că avem prea mulţi filozofi şi prea puţini mecanici, tinichigii, zugravi ş.a.m.d a existat şi pe vremea lui Ceauşescu. Aşa au dispărut sociologii, designerii, psihologii... Erau inutili.

Utili erau mecanicii, strungarii, zugravii. Cât au fost. Chestiunea e că trebuie să ai cizmarii, turnătorii, ospătarii de care ţara are nevoie. Dacă ai o piaţă a muncii şi dacă ea cere croitori, califici croitori. Dacă ai o ţară şi ai habar ce să faci cu ea, îţi faci nişte socoteli, proiecte, strategii... O fac şi francezii, şi italienii, şi americanii, olandezii.
Altfel încropim (îngropăm?) capitalismul după indicaţii.

Sau, mai rău, după bancuri, glumiţe. Natural şi fără complexe. Politic vorbind, dacă trecem de bancuri şi vorba în doi peri, nu mai rămâne nimic. Obama, şi când a omorât o muscă în timpul unui interviu în direct, a făcut-o cu seriozitate. Şi nu-i lipsea hazul.

După studii temeinice la Paris şi München, credeam că Paleologu jr va aduce în politică ceva din şarmul francezilor şi din rigoarea nemţilor.
De dragul carierei s-a adaptat însă (prea) rapid la mediu.