Cazacii la Paris

Cronica tulburatoare
Anul acesta se implinesc doua sute de ani de la un eveniment militar uluitor: campania lui Napoleon in Rusia al carui moment de apogeu a fost intrarea in Moscova si incedierea acestei. Voi evoca insa in cele ce urmeaza un al episod, consecinta a acestei nebunii: intrarea, doi ani mai tarziu, a rusilor in Paris.

In istoria sa mai mult decat milenara, Parisul a suferit mai multe perioade de ocupatie, dintre care cea mai traumatizanta a fost ocupatia nazista din anii celui de-al doilea razboi mondial. Ocupatie rusa i-a lasat insa amintiri mai degraba… agreabile. Acesta este si marele paradox al campaniei lui Napoleon in Rusia din 1812. In ciuda distrugerilor provocate de francezi pe pamant rusesc, in ciuda faptului ca intrarea lor in Moscova, in septembrie 1812, s-a soldat cu arderea capitalei ruse, tarul Alexandru I-ul nu a tinut de loc sa-si ia "revansa". Dimpotriva, el le-a dat o lectie de civilitate si chiar de civilizatie francezilor.

Dintr-un articolul aparut in revista GEO HISTOIRE si semnat de Dominique Fernandez aflam o multime de detalii interesante despre cum s-au purtat in martie 1814 rusii la Paris. Cazacii si-au instalat initial tabara pe Bulevardul Champs-Elysées, dar dupa o vreme tarul le-a ordonat sa se retraga in mai multe cazarmi puse la dipozitia lor si a facut apoi chiar un gest incredibil pentru moravurile militare ale epocii: a oferit primariei pariziene o suma de bani ca despagubire pentru daunele cauzate peluzei. Legenda spune ca tot cazacilor li se mai atribuie originea cuvintului bistrou. De fapt, ei cereau de baut si cum doreau sa fie serviti repede spuneau pe ruseste "bistro! bistro!". Asa s-ar fi nascut deci numele acestui stabiliment atat de parizian si atat de francez in esenta sa, bistroul.

Tarul Alexandru I-ul vorbea perfect franceza, era un om cultivat si un spirit fin, admira cultura franceza si in plus avea o eleganta naturala, ceea ce i-a prilejuit contacte dintre cele mai cordiale cu aristrocratii francezi si cu lumea buna pariziana. Simpatia pe care a trezit-o in randurile parizienilor a avut insa si o dimensiune populara, ceea ce i-a permis sa se plimbe prin capitala Frantei fara escorta, sa frecventeze Opera si saloanele pariziene, sa viziteze muzee si institutii. In plus, tarul a preferat ca operele de arta (statui, tablouri, etc.) luate ca prada de razboi din Rusia de soldatii francezi sa ramana… in patrimoniul Frantei. In felul acesta, a spus suveranul rus, arta tarii sale avea o sansa de acces la universalitate iar occidentalii puteau aprecia mai bine Rusia. Pentru a le demonstra francezilor ca nu avea de fapt nici un fel de resentiment fata de ei, si nici macar fata de Napoleon, tarul Alexandru I-iul si-a facut intrarea in Paris calare pe un cal primit in dar chiar de la imparat. Iar in momentul in care s-a pus problema ca Napoleon sa fie trimis in exil, Alexandru I-ul s-a oferit sa-l gazduiasca in Rusia pe fostul suveran al Frantei, in conditii "regale", dar acesta a preferat insula Elba. Scriitorul Dominique Fernandez, autor, printre altele, si al unei carti despre Rusia, mai arata in articolul sau ca multi dintre ofiterii rusi erau… francmasoni, deci sensibili la anumite idei reformatoare. Mai precis, 571 dintre ofiterii veniti cu Alexandru I-ul la Paris, printre care 62 de generali si 150 de colonei, faceau parte din francmasonerie si doreau instituirea unui nou regim, mai liberal, in Rusia. Chiar si tarul declara in saloanele pariziene ca serbia urma sa fie abolita in Rusia. Intorsi la ei acasa, impregnati de ideile de libertate si de literatura revolutionara franceza, ofiterii campaniei din 1814 au creat apoi curentul decembrist, reprimat cu o teribila cruzime incepind cu 1825 de tarul de atunci, despotul absolut Alexandru al II-lea.

"Acest pasaj al armatei ruse la Paris, scrie Dominique Fernandez, de la care s-ar fi putut astepta o respingere a rusilor de catre francezi, a avut un rezultat exact contrar. Din acel moment relatiile dintre cele doua tari au fost marcate, in ciuda unui lung interval sovietic care a insemnat o perioada de raceala, de o atractie reciproca. (…) Francezii le-au transmis rusilor ideile politice, credinta in libertate si justitie, claritatea rationamentelor lor, in timp ce rusii le-au transmis francezilor sensibilitatea lor poetica, natura lor emotiva, credinta lor visatoare."

Ceva este adevarat din ce spune Dominique Fernandez. Rusii au fost atat de fascinati de Franta incat pe vremea lui Puskin un adevarat aristocrat rus cand incepea sa-i faca curte unei femei din inalta societate rusa ii vorbea… in franceza. Iar francezii au fost atit de fascinati de rusi incat au tradus si s-au impregnat de toata marea literatura rusa a secolului al XIX-lea, incepind cu Tolstoi si cu Gogol, continuand cu Dostoievski si terminand cu Cehov si cu Gorki. In felul sau, tarul Alexandru I-ul a fost un diplomat genial. Dupa 1814, pe toata durata secolului al XIX-lea si apoi in secolul al XX-lea, armatele ruse au mai ocupat si alte capitale europene, dar impresia pe care au lasat-o a fost mai degraba deplorabila.