Cazul Nastase: Prezumtii in loc de probe

Faptul ca DNA isi permite sa trimita in judecata un om sub acuzatia de luare de mita fara sa probeze existenta unei intelegeri prealabile este un lucru deosebit de grav.

DNA il acuza pe dl Adrian Nastase de comiterea a trei infractiuni grave: luare de mita, primirea de foloase necuvenite si santaj. Toate pedepsite cu ani multi de inchisoare. Rechizitoriul insumeaza 600 de pagini si a bulversat, prin intermediul presei, publicul.

Alaturi de jurnalisti si de analisti onesti, impartiali, s-a repezit sa-si dea cu parerea si o cohorta pestrita, formata din inchizitori morali, tepari, profitori si impostori plus nelipsitele endocrine de serviciu. Vinovatia dlui Nastase a fost hotarata cu mult inainte ca dosarul sau sa ajunga la instanta. Fie de insi care nu fac diferenta intre judecatorie si tribunal, intre recurs si apel, fie de personaje pentru care notiuni precum drepturile omului, probe, adevar, dreptate au sens doar raportate la dnii Patriciu si Vantu.

M-a pasionat dreptul penal, partea speciala, pentru ca am avut un profesor bun, dl Avram Filipas, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! si sansa sa-i citesc, student fiind, pe Tanoviceanu si Petre Pandrea (Criminologia dialectica). Cativa ani am fost avocat. Am avut si am prieteni procurori. Cunosc cat de cat trucurile acestei profesii, problematica si controversata peste tot in lume. Stiu deci sa citesc un rechizitoriu si sa observ partile lui slabe. Mai stiu si ca multi dintre dvs., stimati cititori, veti spune ca sunt "omul lui Nastase" si ca vreau sa-mi rasplatesc "binefacatorul" pentru functia pe care mi-a dat-o la CNA. O judecata facila, proprie democraturii endocrine.

Dar care aici nu-si are locul, intrucat nu va cer sa-mi dati crezare! Va rog doar sa cititi cele 600 de pagini ale rechizitoriului si sa cautati in ele dovada intelegerilor dintre dl Adrian Nastase si dna Irina Jianu, dintre candidatul PSD+PUR la Presedintie si administratorul Eurografica. Pentru ca, stimati cititori, daca aceste intelegeri nu exista, nici mita si foloasele necuvenite nu exista. In fotbal nu te uiti la picioarele atacantilor cand vrei sa-i deposedezi, ci la minge. Aveti posibilitatea sa vedeti cu ochii dvs., nu ai altora, ca legatura cauzala este presupusa de procurori - "conchidem ca" - sau de unii martori - "cred ca". Presupunerile si credintele n-au relevanta juridica. Oamenii sunt judecati si condamnati pe baza de probe.

N-am sa va spun, stimati cititori, ca lucrurile pe care le-ati aflat prin grija DNA nu sunt adevarate. Acest atribut revine instantei de judecata. Va spun, in schimb, ca declaratiile unui martor trebuie sa fie sustinute de dovezi. Si sa nu va incredeti in invinuitii transformati in martori ca rezultat al trocurilor facute cu DNA. Sunt in stare sa scrie tot ce le dicteaza procurorii, numai sa scape. Iar multe declaratii in dosarul Nastase sunt dictate. Comparati cateva dintre ele si veti regasi formulari identice.

Acuzatia de santaj e atat de penibila, incat nu-mi pierd timpul cu ea.

Faptul ca DNA isi permite sa trimita in judecata un om sub acuzatia de luare de mita fara sa probeze existenta unei intelegeri prealabile, una dintre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca aceasta infractiune, este un lucru deosebit de grav. Si, in viitor, se poate intampla oricui! Justitia comunista nu a indraznit sa acuze sau sa condamne pe cineva pentru mita daca nu era prins in flagrant delict.

La fel de grav este si faptul ca DNA legitimeaza lasitatea si spaima (presupusa) ca principii izbavitoare de vina. Mesajul e clar: daca puteti da in gat un "rechin", daca aveti ce turna prin autodenunturi, fie ele si mincinoase, procurorii va permit sa furati, sa inselati, sa incalcati legea si sa scapati nepedepsiti. Sau sa iesiti din puscarie inainte de termen! E cel mai vechi si odios truc al justitiei comuniste.