Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De foarte multă vreme n-a mai avut România o guvernare atât de haotică, de incoerentă. Primul-ministru Emil Boc pare un copilandru fugit de la şcoală, ce stă toată ziua pe marginea bălţii. Aşteaptă un mesaj de la tutorele său pentru a şti ce să facă. Încotro să o ia. Când are iniţiative, şi-o fură peste ceafă, ca unul care face năzbâtii. Dar de cele mai multe ori. Emil din Răchiţele este ezitant, nepriceput şi fără nici o potrivire pentru funcţia pe care o deţine. Nu-i mai puţin adevărat, a primit cadou postul de prim-ministru de la tătucul său politic. El nu ştia dacă se pricepe sau nu, dacă e nimerit să meargă la această facultate ce se presupune că durează patru ani. Aşa au decis părinţii...
Nici Traian Băsescu nu excelează printr-un amplu proces de gândire. Sufocă orice iniţiativă cu un control excesiv şi nedemocratic. Nu-i mai puţin adevărat, nici preşedinţii Iliescu sau Constantinescu nu admiteau ca primul-ministru sau guvernul să nu se consulte cu Cotrocenii. Dar această legătură nefirească pentru o ţară europeană a fost amplificată până la paroxism în zilele noastre. Autoritarismul ce se degajă din modul în care e practicată azi puterea politică la Bucureşti mai are o soră geamănă: incompetenţa. E o vorbă populară valabilă pentru felul cum arată actul de guvernare actual: ca pişatul boului. Scuzaţi expresia neaoşă redată prin cuvinte mai puţin elegante. Ea mi se pare însă a descrie perfect ce ni se întâmplă azi.
Să facem o mică recapitulare despre declaraţiile deja faimosului cuplu de tragi-comedie politică, Băsescu-Boc. Cele care de un an şi jumătate se bat cap în cap, spre disperarea celor care pretind un minim de coerenţă.
Criza nu va atinge România. Apoi suntem în pericol de recesiune. Ultimul lucru pe care trebuie să-l facem este să luăm un împrumut de la FMI. Apoi România are nevoie de o centură de siguranţă printr-un împrumut de la FMI, UE, Banca Mondială. Pensiile şi salariile nu vor fi afectate nici în 2009, nici în 2010, bugetul este solid şi suficient. Apoi n-avem bani de salarii, trimitem oamenii în concediu forţat. Azi le tăiem lefurile bugetarilor cu 25 la sută şi vom impozita pensiile, ţara nu mai are bani. Nu mărim taxele, impozitele, TVA, pentru că descurajăm mediul de afaceri. Apoi am decis mărirea TVA la 24 la sută. Am mărit alte taxe, tăiem programele sociale, impozităm suplimentar proprietăţile. Şi ne pregătim să renunţăm la cota unică, să punem impozite şi mai mari pe salariile şi aşa reduse. Iar acum că am mărit TVA, şefu' a zis să o reducem la loc.
Cred că adevăratul pericol pentru securitatea economică şi financiară a României, implicit pentru cea naţională, e haosul ce domneşte la vârf. Nepriceperea, pompierismul, bâjbâiala. Toate astea constituie tabloul de competenţă a echipei Băsescu-Boc.
Primul-ministru nu pricepe o iotă din aspectele economice şi financiare. E jurist. Şi încă unul prost, i-au picat o seamă de ordonanţe pe motiv de neconstituţionalitate. Are o relaţie foarte proastă cu ministrul de Finanţe. Ceea ce se întâmplă zilele astea e doar finalul public al unei poveşti mai vechi.
Acum ceva timp, pe fondul unor neînţelegeri ale cadrului financiar şi fiscal, Sebastian Vlădescu a părăsit şedinţa de guvern. A intrat în conflict deschis cu Emil Boc. Nici acum situaţia nu este mai bună.
În vremuri de criză, premierul e obligat să aibă cea mai bună relaţie cu ministrul de Finanţe. Nu o are. E bomboana pe coliva guvernării care mai devreme sau mai târziu va trebui schimbată, modificată, remaniată. Traian Băsescu are o relaţie funcţională cu Sebastian Vlădescu. Nici unul dintre ei n-a dorit mărirea TVA, ci impozitarea tuturor pensiilor şi mărirea impozitelor pentru toate salariile, de la stat sau privat. Au apărut deja semne că preşedintele Băsescu e nemulţumit de Boc. Unii cred că acest conflict e unul simulat, să aburească populaţia. Eu spun că e real şi are efecte foarte grave pentru actuala putere, care se prăbuşeşte zilnic în popularitate şi opţiune de vot tocmai din cauza haloimăsului descris.
Destul de rapid, Traian Băsescu va trebui să aleagă între Emil Boc şi Sebastian Vlădescu. O soluţie salvatoare pentru preşedinte ar fi ca nervii unuia dintre cei doi să cedeze şi să plece. Aşa ceva nu se arată la orizont, amândoi încă se ţin băţoşi. Unul este umil, celălalt e util. Un lucru e cert. Nu mai este loc pentru Boc şi Vlădescu în acelaşi cabinet.
