Ce avem de învățat din ”Cazul Bodnariu”?

Mai este,încă, drum lung și anevoios până când coșmarul familiei Bodnariu să ia sfârșit. Drum lung, dar nu și fără rost, pentru că, așa după cum a reieșit din declarațiile senatorilor Titus Corlățean și Ben- Oni Ardelean, invitați la <> a Antenei 3, vizitele în Țara fiordurilor a delegațiilor celor două camere ale legislativului și demersurile clar formulate și riguros argumentate ale parlamentarilor noștri încep să producă efecte. Efecte cu atât mai surprinzătoare cu cât, așa după cum reiese dintr-o altă declarație a senatorului Titus Corlățean- cel care, la scurtă vreme după ce cazul familiei Botnariu a devenit public, a cerut primului ministru și titularilor unor ministere să prezinte parlamentului măsurile pe care le-au întreprins- există semnale că autoritățile norvegiene intenționează să demareze o reformă legislativă și instituțională privind protecția copilului. Protecția copilului fiind,în Norvegia, după cum menționa Titus Corlățean<>

 Să reținem această sintagmă-<>- fiindcă, fără doar și poate, ea are un tâlc anume asupra căruia cred că ne este de mare folos să zăbovim.

 Bunăoară, prin acest <> cred că trebuie să înțelegem acel păgubos complex provincial după care noi, aici, în România, stat membru al Uniunii Europene și al alianței nord-atlantice, nu trebuie decât să ascultăm, neapărat în poziție de drepți, orice inepție ni se predă în chip de normă și asta numai pentru că vine <>... Acum șase decenii de la Răsărit, iar, mai nou, de la Apus, sub cuvânt că reprezintă adevărul absolut. Nu vreau nicidecum să spun că trebuie să dăm curs țănțoșeniei găunoase după care noi le știm pe toate și că nu mai avem ce învăța, dar asta nu însemnă nici că trebuie să cădem dintr-o extremă în alta. Cât privește acea <>, senatorul Ben-Oni Ardelean a venit, în emisiunea de ieri după amiază cu numeroase și solide dovezi care ne-au convins că și în cazul familiei Bodnariu entitatea numită Berneverent a comis un grav și revoltător abuz. Abuz care , după cum foarte corect s-a precizat, nu este al statului norvegian, ci al unor funcționari.

 Dar, fapt deosebit de semnificativ, discutăm despre un abuz care a pornit dintr-o mică localitate în care locuiește familia Bodnariu și care, treptat, s-a amplificat. La această stare de fapte contribuind, după cum a spus senatorul Ben-Oni Ardelean, avocatul acuzării care nu a prezentat avocatului apărării dosarul cauzei. Dacă și în ce măsură vor cântări toate acestea în decizia pe care urmează să o ia, în luna martie dacă am înțeles eu corect, judecătorul ?- rămâne de văzut. Cert este, însă, faptul că discuția publică asupra acestui caz a pus în evidență că, la ora actuală, în Norvegia, există serioase carențe în ceea ce privește exercitarea unui control democratic asupra abuzurilor comise de către Berneverent. Demonstrând, prin aceasta, că și în state pe care ne-am obișnuit să le considerăm că ne pot da bune exemple în materie de  democrație și de respectare a drepturilor omului, ale familiei și ale copilului, se pot petrece fapte reprobabile. Fapte față de care nu trebuie să avem nici-o inhibiție și nici-un complex inferioritate, de natură provincială.        

  În aceste împrejurări sunt greu de înțeles anumite reacții survenite în spațiul public prin care feluriți partizani ai << modelului unic>> și ai comenzilor sale inatacabile se arătau contrariați și chiar indignați de gestul- foarte curajos, recunosc!- al Antenei 3, preluat și susținut consecvent de către <>, de a iniția o petiție în sprijinul familiei Bodnariu. Persoanele cu pricina invocând, bineînțeles, supușenia smerită față de tot ce vine << din afară>> și, mai ales << de sus>>. Supușenie pe care aș numi-o, mai degrabă, lașitate sadea și căreia i-a dat o replică severă tocmai această petiție care, după câte am constatat cu puțin înainte de a începe să scriu aceste rânduri,a strâns peste 115.000 de semnături. Iar dacă le adăugăm și numărul mare de participanți la mitingurile de solidaritate ale românilor din țară și de peste hotare care au ținut să își exprime, public și ferm, sprijinul pentru familia Bodnariu, condamnând, în acest fel, abuzurile funcționarilor norvegieni, avem o încurajatoare confirmare a faptului că românii știu să fie și pot să fie solidari. Cea ce nu face decât să infirme o altă prejudecată îndelung cultivată-în interiorul dar și în afara granițelor- potrivit căreia românii nu sunt și nu pot fi decât individualiști, egoiști și dezbinați. Prejudecată pe care o infirmă, categoric, și faptul că din delegațiile parlamentare române care au mers, la fața locului, pentru discuții cu autoritățile norvegiene, au făcut parte reprezentanți ai unor formațiuni politice dintr-un larg spectru al mediului politic, precum și consensul europarlamentarilor români în vederea susținerii drepturilor familiei Bodnariu.

 În același context, cred că este cazul să ne gândim mult mai atent și mai serios la oportunitățile și la eficiența diplomației parlamentare, domeniu asupra căruia nu există, încă, o imagine clară în percepția publică, dar care, de această dată,și-a demonstrat, în chip fericit, valoarea și eficiența.

Cum spuneam, mai este de așteptat până în martie, atunci când justiția norvegiană se va pronunța asupra cazului Bodnariu. Cu toate acestea, avem de-acum câteva învățăminte din această experiență pe care nu  cred că ar fi drept să le uităm prea repede. Cu atât mai mult cu cât, în felul lor, discuțiile și inițiativele legate de soluționarea corectă a acestui dosar trimit la ideea apărării și promovării Interesului Național. Subiect pe care, aceiași pledanți pentru supunerea fără crâcnire la orice abuz sau nedreptate făcute concetățenilor de către persoane sau factori din afară și, mai ales, din Occident, l-au taxat, fără drept de apel, ca fiind nu doar depășit de evenimente ci chiar foarte dăunător mersului nostru înainte în lumea democratică, modernă.

 Ceea ce- parafrazând formularea senatorului Titus Corlățean- ni s-a spus și încă ni se spune nu doar << de ieri- de alaltăieri>> și, din păcate, nici <>…    

                                                                         Șerban CIONOFF    

Citește pe Antena3.ro

O familie a transformat un garaj obișnuit într-un apartament de lux. Cât a costat amenajarea și cum arată rezultatul final