Mai este,încă, drum lung și anevoios până când coșmarul familiei Bodnariu să ia sfârșit. Drum lung, dar nu și fără rost, pentru că, așa după cum a reieșit din declarațiile senatorilor Titus Corlățean și Ben- Oni Ardelean, invitați la < >- fiindcă, fără doar și poate, ea are un tâlc anume asupra căruia cred că ne este de mare folos să zăbovim. > cred că trebuie să înțelegem acel păgubos complex provincial după care noi, aici, în România, stat membru al Uniunii Europene și al alianței nord-atlantice, nu trebuie decât să ascultăm, neapărat în poziție de drepți, orice inepție ni se predă în chip de normă și asta numai pentru că vine < >…
Să reținem această sintagmă-<
Bunăoară, prin acest <
Dar, fapt deosebit de semnificativ, discutăm despre un abuz care a pornit dintr-o mică localitate în care locuiește familia Bodnariu și care, treptat, s-a amplificat. La această stare de fapte contribuind, după cum a spus senatorul Ben-Oni Ardelean, avocatul acuzării care nu a prezentat avocatului apărării dosarul cauzei. Dacă și în ce măsură vor cântări toate acestea în decizia pe care urmează să o ia, în luna martie dacă am înțeles eu corect, judecătorul ?- rămâne de văzut. Cert este, însă, faptul că discuția publică asupra acestui caz a pus în evidență că, la ora actuală, în Norvegia, există serioase carențe în ceea ce privește exercitarea unui control democratic asupra abuzurilor comise de către Berneverent. Demonstrând, prin aceasta, că și în state pe care ne-am obișnuit să le considerăm că ne pot da bune exemple în materie de democrație și de respectare a drepturilor omului, ale familiei și ale copilului, se pot petrece fapte reprobabile. Fapte față de care nu trebuie să avem nici-o inhibiție și nici-un complex inferioritate, de natură provincială.
În aceste împrejurări sunt greu de înțeles anumite reacții survenite în spațiul public prin care feluriți partizani ai << modelului unic>> și ai comenzilor sale inatacabile se arătau contrariați și chiar indignați de gestul- foarte curajos, recunosc!- al Antenei 3, preluat și susținut consecvent de către <
În același context, cred că este cazul să ne gândim mult mai atent și mai serios la oportunitățile și la eficiența diplomației parlamentare, domeniu asupra căruia nu există, încă, o imagine clară în percepția publică, dar care, de această dată,și-a demonstrat, în chip fericit, valoarea și eficiența.
Cum spuneam, mai este de așteptat până în martie, atunci când justiția norvegiană se va pronunța asupra cazului Bodnariu. Cu toate acestea, avem de-acum câteva învățăminte din această experiență pe care nu cred că ar fi drept să le uităm prea repede. Cu atât mai mult cu cât, în felul lor, discuțiile și inițiativele legate de soluționarea corectă a acestui dosar trimit la ideea apărării și promovării Interesului Național. Subiect pe care, aceiași pledanți pentru supunerea fără crâcnire la orice abuz sau nedreptate făcute concetățenilor de către persoane sau factori din afară și, mai ales, din Occident, l-au taxat, fără drept de apel, ca fiind nu doar depășit de evenimente ci chiar foarte dăunător mersului nostru înainte în lumea democratică, modernă.
Ceea ce- parafrazând formularea senatorului Titus Corlățean- ni s-a spus și încă ni se spune nu doar << de ieri- de alaltăieri>> și, din păcate, nici <
Șerban CIONOFF