Ce este Opoziţia şi ce vrea ea de la noi

Aşadar, zilele trecute s-a dezbătut în Parlament moţiu­nea de cenzură depusă de Opoziţie. Extrem de previzibil, ea a şi picat. Respectiv, Opozi­ţia nu a avut suficienţi susţină­tori ca să cadă Guvernul. Nu a fost o trădare la mustaţă, nu le-au lipsit câteva voturi, nu, a fost un demers născut din start mort. Ba mai mult, Vasile Blaga, creditat de mulţi ca fiind inteligenţa din umbră a actuali­lor liberali, a spus că, dacă ar fi vrut, ar fi putut să schimbe Guvernul.
Păi, şi atunci, au vrut sau nu au vrut? Şi dacă au vrut, de ce nu au făcut? Şi dacă nu au vrut, de ce au mai făcut? Greu de explicat. Cum la fel de greu de explicat a fost şi mitingul eşuat din faţa Parlamentului, unde au adunat, pe o ploaie torenţi­ală, nişte oameni zgribuliţi, plătiţi cu câţiva lei, ca să susţi­nă moţiunea, Moţiune pe care ei, liberalii, nu o susţineau nici măcar în Parlament. Vociferau pe acolo, complet neconvingă­tori, cum că să plece Ponta. Nu că ne trebuie autostrăzi, nu că ne trebuie un proiect de ţară, nu că educaţia e la pământ, nu că româncele îşi vând copiii, nu că avem cel mai mic salariu mediu din Europa. Nu. Să plece Ponta. Şi nici măcar asta nu îşi doresc cu suficientă convingere. Pentru că, din nou, cum bine zice domnul Blaga, dacă ar fi vrut, ar fi putut. Sau nu. Cine mai ştie.