Ce învățăm din lecția eroului Gheorghe Ionescu?

Astăzi, subinspectorul de poliţie Gheorghe Ionescu, adevărat Erou al neîncetatei bătălii împotriva tuturor celor care încalcă legile României şi ale lumii moderne, a fost înmormântat cu onorurile militare pe deplin cuvenite. Prilej cu care s-au rostit cuvinte emoţionante şi dureros de adevărate despre acest Om şi Profesionist de excepţie.

De bună seamă, familia sa, nespus de greu încercată, prietenii şi colegii îi vor păstra amintirea şi îi vor cinsti memoria. Dar, fără a spune vorbe mari, cred că este cazul să ne întrebăm la acest ceas îndurerat: ce am învăţat şi ce trebuie să învăţăm noi, această fiinţă colectivă vie şi dinamică pe care o numim societatea românească, oamenii şi instituţiile sale, din lecţia eroului Gheorghe Ionescu?

Fără doar şi poate, prima învăţătură este aceea de a respecta dreptul fundamental al omului- dreptul la viaţă. Iar, pentru aceasta este absolut necesar şi firesc să facem din supremaţia legii nu doar o frumoasă temă de discurs, ci o normă esenţială de conduită pentru fiecare colectivitate şi pentru fiecare cetăţean al statului nostru de drept. Din aceasta decurgând şi îndatorirea morală şi civică de a face aşa încât nici-o încălcare a legii să nu rămână fără a fi sancţionată pe măsura gravităţii sale.

În aceeaşi ordine de idei, cred că este imperios necesar - acum, mai mult ca oricând- să se acorde prioritate activităţilor de prevenire a infracţiunilor de orice natură, în special a actelor de violenţă şi a crimelor. Iar, pentru aceasta, o condiţie sine qua non o reprezintă celeritatea şi rigoarea cu care justiţia sancţionează violenţa, abuzurile sau crimele. Fiindcă numai în măsura în care toate, dar absolut toate, asemenea inadmisibile încălcări ale legii îşi vor primi, fără amânare şi fără false circumstanţe atenuante, pedeapsa meritată, numai şi numai atunci toţi cei care, cu rea voinţă sau doar din inconştienţă, ar putea să comită fapte de natură să pună în pericol viaţa semenilor lor, nu o vor mai face, fiind conştienţi că nu vor scăpa nepedepsiţi. Or, atâta vreme cât pentru a se da pedeapsa cuvenită huliganilor din judeţul Vaslui împărţitorii de dreptate s-au fofilat după tot felul de pretexte şi au recurs la jalnice tertipuri nu mai putem vorbi despre supremaţia legii şi a legalităţii. Aşa după cum, chiar în cazul incalificabilului comportament al cetăţeanului turc împotriva vieţii unui om al legii din ţara noastră, aflat în exerciţiul misiunii, nu văd ce anume i-a împiedicat pe cei ce instrumentau dosarul să facă aşa încât făptaşul să fie judecat şi condamnat în regim de maximă urgenţă. Urmând ca, în cazul în care se înregistra decesul victimei (ceea ce, din nenorocire s-a şi întâmplat!), cazul să fie rejudecat având în vedere acuzaţia de omor calificat.

Nu aş putea pune punct acestor sumare notaţii fără a face o menţiune distinctă la modul în care societatea românească, instituţiile statului de drept reacţionează sau, după caz, amendează comportamentele antisociale ale unor cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul ţării noastre cu diverse ocazii. Nu voi face, acum, patetice referiri la puhoiul de epitete (şi nu numai epitele!...) cu care sunt etichetaţi, public, cetăţeni români care au încălcat legile unor altor state, aşa încât să cer acum ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. În schimb, mi se pare cu totul inadmisibilă maniera umil- tolerantă faţă de acte antisociale comise de feluriţi cetăţeni străini aflători pe frumoasele noastre plaiuri mioritice. Nu sunt specialist în materie de drept şi de legislaţie dar , cu toată buna credinţă, cred că s-ar putea, până la urmă, găsi o formulă legală pentru a –i face pe asemenea indivizi să respecte normele juridice ale statului nostru. Recunosc, avem la activ o împrejurare anume în care un asasin a fost făcut scăpat în sfidarea instituţiilor statului nostru de drept dar nutresc încredinţarea că, în cazul de faţă, aşa numitul om de afaceri turc, Abdullah Atas, nu va mai fi considerat şi el a fi… puşcaş marin.

Cam astea ar fi câteva posibile teme de meditaţie pentru noi cetăţenii ca şi pentru instituţiile statului de drept, democratic şi modern, după moartea eroică a subinspectorului de poliţie Gheorghe Ionescu.