Desi pare un bun al democratiei, expresia "opinia publica" se potriveste mai mult cu dictatura. E dictatura multimilor.
A venit insa vremea ca sa vorbim deschis despre isteria maselor de femei iubitoare de Iliescu si Roman in sinistrele zile ale lui iunie â90? Am vazut inregistrari ale mineriadelor, dar nimeni nu cuteaza sa dea si filmul cu trotuarele pline cu femeile Capitalei care ii aplaudau, ude de emotie, pe salvatorii mineri. Opinia publica nu suporta si adevarurile despre femeia romana. Nici cu reporterii, care se tin lant dupa Miron Cozma si-i pun la dispozitie televiziunile, ca s-o faca el pe desteptul si sa semene in marginiti si frustrati, in toti nemultumitii momentului, sloganuri de drept comun, nu ma simt coleg. Sa fi fost dansii zvantati in bataie de oamenii lui Cozma in Piata Universitatii, s-ar mai uita oare in gura lui ca in aceea a unui profet care are ceva de zis poporului?
Hai sa spunem lucrurilor pe nume: suntem colegi in cauze bune, nu in treburi sordide, in cultul golaniei cu bani, in campaniile publicitare cu subventii discrete de la politicieni, in afaceri de familie si de partid infecte, cum e si afacerea Hayssam - Ion Vasile. Ce coleg pot fi eu cu fiica unui senator care a favorizat un mare jaf arabesc in judetul Buzau? Acest exces de colegialitate pare a-i da lui Marie-Jeanne Ion dreptul de a fi egala in necaz cu Florence Aubenas. Desi frantuzoaica nu conteneste sa se delimiteze de trioul romanesc. Practicam o meserie, e drept, dar suntem tot atat de colegi unii cu altii cat e si strungarul din Arad cu strungarul din Galati. Doua luni, cat timp a durat cacealmaua rapirii, ne-am numit toti colegi, fiindca asa a vrut-o opinia publica. Acum, cand ies la iveala toate dedesubturile si cauzele dubioase ale incidentului, sa-mi fie iertat, dar sunt coleg doar cu redactia Jurnalului National. Mai ales in reusitele colective, nu si-n erorile individuale.
Citește pe Antena3.ro