Ce rost are o strategie postaderare?

Economia din Romania va arata nu dupa cum ii vor harazi guvernele Romaniei prin strategii, ci dupa cum se va decide la Bruxelles.

Se discuta si iar se discuta despre o strategie postaderare. Dl Leonard Orban, atasat convins normelor europene - devenit intre timp prin insasi functia de comisar ocupata, obligat sa le promoveze - , a propus o abordare corecta: apartenenta la UE ofera noi oportunitati pe care Romania, ca sa le valorifice, ar avea nevoie de o strategie care sa devina un fel de proiect national in noua etapa din istoria tarii.

Din pacate, experienta anterioara a Romaniei in materie de implementare de strategii nu este deloc incurajatoare. Sa zicem insa ca, in sfarsit, intr-un apogeu de istorie, acum la intrarea in UE, responsabilii de mersul Romaniei in Europa si prin lume vor abandona neajunsurile de pana acum, vor trage toate invatamintele din nereusitele in domeniu si, ca urmare, se vor pune sa elaboreze o strategie solida de dezvoltare in noua situatie, vor stabili precis mijloacele de a o transpune in fapt si vor aloca toate resursele necesare pentru a-i asigura realizarea obiectivelor. Adica ar urma sa procedeze exact invers decat pana acum.

Sa admitem, deci, ca totul s-ar schimba ca prin minune. Ar fi, insa, totusi cam tardiv. Acum, in 2007, cand, intrand in Uniunea Europeana, Romania a acceptat practic un transfer de decizie economica in importante domenii catre structurile supranationale de la Bruxelles si cand au fost instrainate cele mai importante si profitabile sectoare economice, cand intreaga axa majora a economiei nu mai este sub control romanesc, cand capitalul autohton nu mai are decizia (in unele cazuri nici macar reprezentare) in productia petrolului, in distributia de gaze si electricitate, in productia de otel si ciment, in telefonia fixa si mobila, in sistemul bancar, a te apuca sa faci strategii guvernamentale este un fel de pierdere de timp.

Implementarea unei strategii este, in ultima analiza, o problema de capacitate de decizie. O data cu aderarea la UE, probabil ceva in jurul unei patrimi din decizia economica majora pleaca oficial - si firesc - la Bruxelles. Pe fond insa, decizia economica majora apartine deja in proportie de circa jumatate capitalului strain. Unii spun ca-i de rau. Altii spun, dimpotriva, ca-i de bine, atat timp cat decizia economica de pana mai ieri, pur romaneasca, nu prea s-a dovedit deloc fericita! Dar, din punctul de vedere al implementarii unei strategii, este cert ca, in noua situatie, decizia guvernamentala ajunge sa cantareasca slab, ceea ce pune in discutie rostul unei strategii guvernamentale. Economia din Romania va arata nu dupa cum ii vor harazi guvernele Romaniei prin strategii, ci dupa cum se va decide la Bruxelles si dupa cum ii va fi rolul rezervat in strategiile multinationalelor occidentale. Nu este aici vreun repros sau vreo lamentatie, este vorba doar despre faptul ca elaborarea de strategii la nivel guvernamental nu prea mai are, in cazul Romaniei, destinatar. Esentiale sunt strategiile firmelor private implicate pe diferite piete. Va urma cumva OMV strategii petroliere intocmite pe la Palatul Cotroceni? Sau regele indiano-britanic al otelului mondial strategiile industriale desenate pe la Palatul Victoria? Ori bancile comerciale, care vor fi toate sucursale sau filiale ale unor banci straine cu retele internationale, se vor conforma strategiilor concepute pe la Banca Nationala? Sa fim seriosi! Toate aceste societati straine vor urma - dupa cum este si firesc - strategiile formulate de centralele lor pe o baza globala, mai mult sau mai putin fara vreo legatura cu ceea ce s-ar dori ori s-ar viza pe la Bucuresti!