Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Așadar, ceea ce trebuia să se întâmple, s-a și întâmplat! DNA a transmis Senatului cererea de sesizare pentru începerea urmăririi penale față de Titus Corlățean. Acesta fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, obținerea unor foloase necuvenite pentru altul și împiedicarea exercitării drepturilor electorale. Este vorba, după cum se cunoaște, despre primul tur al votului la prezidențialele din 2014, mai precis de la serioase și multiple nereguli în organizarea și desfășurarea votului în străinătate. Situație în care- spun procurorii DNA- foarte mulți români cu drept de vot din diaspora care ar fi dorit să voteze pentru un anumit candidat- pentru Klaus Iohannis, se înțelege!- au fost împiedicați să își exprime opțiunea .Fapt care se datorează, susțin aceiași procurori, unor ordine exprese date de către ministrul de externe, Titus Corlățean.
O întrebare de elementar bun simț se naște numaidecât: de unde și cum au aflat procurorii DNA și însăși Laura Codruța Kovesi, pentru cine anume vroiau să voteze cei care au fost împiedicați să își exercite drepturile electorale- de fapt, doar dreptul de a alege!- la secțiile de vot din diaspora? Fiindcă, dacă este să ne luăm după rezultatele celor două tururi de scrutin, nu putem spune că actualul președinte al României a fost cel defavorizat. Dimpotrivă, aplicând aceeași logică de analiză a faptelor, putem formula suspiciunea rezonabilă că tocmai contra-candidatul său, Victor Ponta, s-ar putea declara defavorizat, întrucât mulți români de peste granițe ar fi vrut , încă din turul I, să îl voteze dar, date fiind neregulile foarte serioase, nu au putut face asta. Pe cale de consecință, am putea foarte bine să spunem că, în aceste circumstanțe l-au favorizat pe însuși domnul Klaus Iohannis.
Că, în realitate, avem de-a face cu o speculație cras politică din partea DNA, a demonstrat-o cu rigoare senatorul Șerban Nicolae la emisiunea ,,Esențial’’, moderată de către Alina Petrescu și difuzată azi pe canalul Antena 3, dar, cu siguranță, subiectul rămâne deschis, așa încât sunt de așteptat opiniile altor specialiști în materie. Motiv pentru care salut seriozitatea cu care Alessandra Stoicescu și invitații săi dezbat, chiar la ora când scriu rândurile de față, tot la Antena 3, acest subiect fierbinte.
Am mai putea pune și alte întrebări cu privire la absența(oare chiar întâmplătoare?) din câmpul tactic al cercetărilor DNA a două instituții cu o atribuții directe în organizarea alegerilor prezidențiale din 2014: Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanente. Din ce motive anume anchetele DNA s-au focalizat numai pe Ministerul de Externe și pe Titus Corlățean?- asta rămâne , deocamdată, un mister. Deocamdată, dar și pentru totdeauna?...
Sunt , însă, cel puțin două lucruri care mă determină să vorbesc despre o altă față, mai puțin discutată, pe care , bineînțeles, nu o vom afla cercetată în cele 19 dosare cât însumează cazul Titus Corlățean, cel pe care justițiarii de sub bagheta ultra-medaliate Laura Kovesi îl vor neîntârziat trimis în fața instanței. Sau, poate, chiar și condamnat!...
În primul rând, nu trebuie uitat că, imediat după declanșarea scandalului, ministrul Titus Corlățean a fost cel care și-a prezentat demisia. Fără ca nimeni să nu îi ceară să facă asta. Gest de onoare și de demnitate pe care oameni de bună credință l-au apreciat. Mai mult, de atunci și până acum, Titus Corlățean nu a făcut nici-o încercare de a veni în spațiul mediatic pentru a se disculpa sau, mai rău, de a-i ataca pe cei care îl pun sub acuzare în această cauză. Situație pe care vă invit să o comparați cu ieșirile la rampă ale altor persoane care, dovedite fiind că au comis mari nereguli și fraude uriașe, nu prididesc să iasă pe sticlă, să își clameze nevinovăția și, mai cu seamă, să acuze pe față DNA-ul și pe șefa sa Laura Kovesi că îi prigonesc amarnic și că vor să îi extermine. Cap de listă fiind, in mod incontestabil,Traian Băsescu
Spre cinstea sa, Titus Corlățean nu a făcut acest lucru, adică nu a abuzat de dreptul democratic la liberă exprimare. Ce însemnă o asemenea atitudine, vă las pe dumneavoastră să spuneți…
Cel de al doilea fapt la care aș dori să mă refer- poate chiar primul în ordinea semnificațiilor sale morale- este angajarea fermă și curajoasă a senatorului Titus Corlățean în sprijinul familiei Bodnariu. Familie pe care, după cum bine știm, a prigonit-o, într-un mod samavolnic, Bernevernet, o altă entitate abuzivă,dar, de data aceasta, din Norvegia. Iar dacă, astăzi,după multe și ferme proteste din România și de peste hotare, pentru familia Bodnariu încep să apară raze de speranță, aceasta se datorează, în primul rând, demersurilor susținute ale senatorului Titus Corlățean și ale lui Ben Oni Ardelean, colegul său din Senat.
Am spus că, în ordinea semnificației sale morale deosebite, implicarea categorică a senatorului Titus Corlățean în sprijinul familiei Bodnariu ar trebui menționată în primul rând pornind de la faptul că este vorba despre o familia unui cetățean român stabilit în Norvegia. Adică a unui român din diaspora. Diaspora pe care Titus Corlățean este acuzat că a defavorizat-o, la alegerile prezidențiale din 2014, prin măsurile pe care le-a luat( sau nu le-a luat) în calitate de ministru de externe. În această împrejurare, ar fi fost de așteptat ca el să aibă resentimente față de diaspora. Sau pur și simplu să nu îl intereseze situația dureroasă a familiei Bodnariu. Spre cinstea sa, Titus Corlățean nu a făcut așa ceva. Dimpotrivă, el a pus mai presus de orice considerente personale, rațiunea morală , respectarea și apărarea drepturilor omului. Ceea ce, să o recunoaștem, spune foarte mult despre personalitate omului, juristului și politicianului care este domnia sa.
Fără doar și poate, toate acestea, nu se regăsesc și nici nu au cum să se regăsească în cele 19 dosare instrumentate de DNA lui Titus Corlățean. Dar, cu siguranță, pentru cei care știu să aprecieze și să respecte valoarea morală, mai cu seamă în aceste vremuri de urâtă și nedemnă pervertire, ele vor conta și vor atârna greu într-o atât de necesară reevaluare a actului de justiție.
