Cel care semana candva cu Eminescu

Bunicului ii place sa ude gradina. Fie ca-i seceta, fie ca ploua, spre seara bunicul scoate furtunul din magazie si stropeste tot ce se vede, flori, legume si balarii.

Bunicului ii place sa bea. Toata lumea stie ca in gradina dai de sticle cu vin ascunse in tufisuri si chiar de sticle cu tarii, dar ce rost are sa le cauti? Catre seara, bunicul are un chef de treaba cum n-avea nici cand era tanar. "Poate va trebuie ceva din beci?", intreaba bunicul, dupa ce sfarseste de udat in curte. Toata lumea stie ca bunicul trage cate o dusca ori de cate ori coboara in beci. Casa e veche si mare, cu o multime de camari, scari si poduri. "Poate va trebuie totusi ceva din pod?", intreaba bunicul, dupa ce afla ca nu e cazul sa se duca in pivnita. Dar nici din pod nu trebuie sa aduca nimic. Si atunci, clatinandu-se usor, ca batranii, bunicul ofteaza si, desi ploua, iese sa mai ude nitel gradina.

Citesc in ziare despre tot felul de simulari. Se simuleaza bacalaureatul. Se simuleaza atacuri teroriste. Se simuleaza accidente rutiere in lant.

Iar singura stire despre simulari care ar interesa pe toata lumea, nu va fi difuzata de nimeni niciodata. Nici presa scrisa, nici televiziunea: "Ieri, in Bucuresti, a fost simulata o zi normala de viata".

Nici Rue de Grenelle nu mai e ca acum douazeci de ani… spune un nostalgic al Parisului. Da’ de unde stii tu cum era Rue de Grenelle acum douazeci de ani - il intreaba partenerul sau de dialog - ca doar n-ai iesit niciodata din tara?!! Ai dreptate, face nostalgicul, ar trebui sa zic: Nici Rue de Grenelle nu mai are cum sa fie asa cum imi imaginam in urma cu douazeci de ani c-ar putea fi…

Aflu cu mare mirare ca un cunoscut, cu o fata care n-are nimic deosebit, i-a pozat unui sculptor, prin anii ’60, pentru un cap al lui Eminescu. Spre uimirea mea, omul ma informeaza ca a pozat mai multor sculptori pentru portretele catorva personalitati. Bine, bine, zic, dar nu semeni deloc cu Eminescu. Si din cate-mi dau seama, cu nici unul din scriitorii si alti oameni de seama de altadata. Ce stii tu, spune el cu un suras condescendent, in tinerete semanam. Si acum seman cu Eminescu, dar am fata pe care ar fi avut-o si el la 70 de ani, dac-ar fi trait la fel de prost ca mine.

Cel mai mare magazin din lume cu imitatii de marfuri proaste. El exista, toti stiu ca vinde cele mai proaste imitatii aduse din China, dar il frecventeaza, in speranta ca intr-o zi vor gasi si o imitatie buna si ieftina. In apropire, o alta absurditate: un mic restaurant, care se lauda ca asigura "Un repaos rapid".

Patriotismul dus pana la limitele intelegerii: sa fii jefuit de trei ori de toate actele, sa le refaci de trei ori, indurand calvarul administrativ al reconstituirii cetateniei. Si pentru ce? Ca sa redevii de trei ori roman!