Ceva frumos pus deoparte

O iubita de odinioara, cu care Vasile B. ar fi dorit sa se casatoreasca, sustine ca nici nu s-au cunoscut.

In 30 de ani, oamenii se schimba, dar nu intr-atat, incat sa nu se mai recunoasca. Femeia e sincera. Isi aminteste de toate petrecerile pe care le evoca Vasile B., isi aminteste de baietii din grup si de faptul ca o curtau mai multi, isi aminteste chiar si de rochia pe care o purta cand a plecat in graba cu toata familia la Radauti si au trebuit sa se desparta. Dar nu si de el, omul pe care il imbratisa in gara plangand in hohote, de parca presimtea ca n-o sa-l mai vada niciodata. In toti cei 30 de ani, Vasile B. s-a gandit la Violeta ca la singura femeie, de sentimentele careia, indiferent ca aveau sa se revada vreodata sau nu, putea sa fie sigur. Si nu fiindca au fost iubiti numai cateva luni, un timp prea scurt ca sa-si descopere si jumatatea neterminata a caracterului. La Violeta, Vasile B. s-a gandit mereu ca la ceva frumos pus deoparte, stiut doar de ei doi.

"Domnule, ce motiv as avea sa spun ca nu te cunosc?", l-a intrebat oarecum iritata femeia, cand Vasile B. a iesit dupa ea in balcon cu o scrumiera in mana. "Si mai lasa dracului scrumiera aia - l-a certat ea - , ca se uita lumea la noi. Te tii dupa mine ca un catel."

Acestea au fost cuvintele care l-au durut cel mai tare pe Vasile B. Toata noaptea, pana ce petrecerea s-a terminat, n-a mai inoportunat-o. Mai ales ca femeia a stat in permanenta langa barbatu-sau, aruncandu-i lui Vasile B. o privire indiferenta. Privirea cu care trebuie pedepsiti barbatii care nu stiu sa piarda demn. Abia in zori i-a zis in trecere, indreptandu-se spre balcon sa fumeze ultima tigara, "Haide, ma, suparatule, tine-mi scrumiera, daca-ti place sa te chinuiesti". "Incerc sa inteleg", a spus Vasile B. "Ce-i de inteles - i-a retezat-o femeia, dar fara rautate, ca si cum oboseala de dupa o noapte de chef trebuia sa-i faca pe toti mai iertatori - , te culcai cu alta si te gandeai la mine. Asa facea si desteptul de barbatul meu inainte sa ne casatorim. Ce motiv as avea sa-i uit pe pustanii cu care m-am pupat? Se vede c-ai fost un baiat dragut. Te-as fi tinut minte precis." La despartire, Vasile B. i-a strecurat in palma un colt de servetel cu numarul lui de telefon de la serviciu. "Daca n-ai sa ma suni, inseamna ca am trait 30 de ani gresit. Iar daca nu te-as fi reintalnit, as fi trait cu convingerea ca totul a fost o inchipuire de a mea. Inca una din ele."

Dupa o luna de la aceasta intamplare, Vasile B. a fost sunat de femeia careia ii spusese tot timpul Violeta. "Domnule - l-a intrebat ea - , de ce-mi ziceai Violeta, cand pe mine ma cheama de cand ma stiu Caterina?" "Fiindca esti Violeta", a raspuns Vasile B. "Domnule - a mai zis ea - , vezi ca ai o problema. Esti plin de sentimente, dar cand nimeresti omul, nu e locul, iar cand sunt locul si omul, nu mai e cazul. 30 de ani sunt 30 de ani." "Nu si pentru mine", a zis Vasile B. "Exact ce spuneam - a incheiat Violeta, care nu era Violeta, ci Caterina - , problema pe care o ai e ca atunci cand nimeresti si omul, si locul, si cauza, esti dumneata altul."