Ceva mai mult decat nimic despre un aproape nimeni

La onomastica unui prieten m-am trezit fata-n fata cu un politician care in urma cu zece ani aparea adesea pe toate canalele tv si in toate ziarele.

In urma unui scandal a plecat din partid. S-a dat, cum se spune, la fund. Vazandu-l, am avut sentimentul ca intalnesc un mort. Nu-l cunoscusem personal, iar cum la televizor ocupa tot ecranul, gandeam ca e inalt si plin de vana. Omul cu care dadeam mana insa era mai degraba scund si bicisnic. Candva ma starnea, dar dupa zece ani de absenta nu-mi mai aminteam de ce ma irita si cat timp ramaneam tensionat si plin de porniri negative dupa aparitiile lui la tv.

In postura de oaspete pe care nu-l lua nimeni in seama se purta rezervat, asculta ce spuneau ceilalti si era vadit emotionat cand i te adresai. Politica fusese combustibilul care-l tinuse important si sigur pe sine. Cei zece ani de absenta din prim-planul hartuielilor pentru putere il facusera vulnerabil. Ar trebui sa spun "cei numai zece ani", intrucat un deceniu nu-i un veac, dar in politica si un an de absenta te scoate din ecuatia imaginii. Ca si ziarele care, daca se duc in jos, nu mai pot fi resuscitate, nici oamenii politici nu se intorc niciodata intregi dintre morti. Cei care se intorc sunt cadavre vii. Pe masura ce-mi reaminteam unele lucruri despre el, mi se reactivau niste simtaminte politice. Nu-mi aduceam aminte un anume discurs, o anume intamplare, ci secvente cinematografice lipsite de accent, fulgerarile acelea de memorie, care te ajuta sa reconstitui nesigur un fel de a fi, de a se face remarcat si de a dialoga ale unui om. Nimic semnificativ, totusi ceva. Si ce parlamentar bagacios si agresiv fusese! Probabil ca aceasta e definitia politicianului: exista cat timp da din coate si vorbeste, cata vreme nu poti sa-l eviti, atat cat reuseste sa ti se bage in suflet, sa tropaie cu functia lui publica in cotidianul tau privat. Un mare intelectual acorda trei interviuri scurte intr-o viata si jumatate din vorbele pe care le rosteste ajung intelepciuni de patrimoniu. Deputatul turuie mai multe mandate si nu naste nici o fraza pentru istorie.

Oamenii astia, politicienii, par indispensabili scenei sociale, dar, cand ies din rol mai mult timp, cand nu mai au in spate partidul sau gasca, sunt inoportuni oriunde ar merge si oricat de spasit ar cauta reconcilierea. Au ceva din niste vinovati carora li s-a pierdut pricina. Si, cum n-are rost sa ne batem capul cu un lucru rau care a fost cat a fost, dar s-a dus, e mai bine sa nu-i avem in preajma, sa stea mai departe. Celui care, odata ajuns la putere, se poarta de parca ar fi insasi vesnicia ii uiti neroziile, nu insa si trufia. Boala grea, aroganta vedetei politice. E una din bolile inlauntrului, care nu se vindeca. Remisia poate sa semene a vindecare, dar e de ajuns sa apara ocazia, ca infatuarea e si mai mare, dublata de dorinta de razbunare.