Chiar asa de rau a ajuns PSD?

Atmosfera din presa e autentica. Ea exprima convingerea aproape unanima ca, de data asta, motiunea de cenzura anuntata de PSD e ceva serios. Si nu pentru ca PSD va incheia un Acord cu PRM. La cele doua motiuni de cenzura de pana acum, PRM a votat alaturi de PSD, desi intre cele doua partide nu era nici un tratat. Atmosfera e reala, deoarece toata lumea e convinsa ca in spatele initiativei PSD sta Traian Basescu. Stralucit reprezentant al politicii bazate exclusiv pe resentimente, Traian Basescu vrea sa-l dea jos pe Calin Popescu Tariceanu. Sau cel putin sa-l mai sperie nitel pe primul-ministru. Sperand ca acesta isi va pierde cumpatul si va demisiona.

Cu tot aerul lor infricosator, motiunile de cenzura n-au reusit, in cei 16 ani de tranzitie, sa darame un guvern protapit prin alegeri parlamentare in fruntea tarii.
De ce n-a functionat niciodata pana acum aceasta arma teribila, apocaliptica, a Opozitiei in razboiul cu Puterea e o chestiune ce are nevoie de un studiu mai amplu.
Oricum, premisa pe care n-o poate ocoli un cercetator angajat in exploatarea acestei ciudatenii e simpla: traim totusi intr-una dintre cele mai originale tari din Europa.
Important e faptul ca nici o motiune de cenzura n-a obtinut voturile necesare pentru a trece prin Parlament. Pentru viata noastra publica, asta a insemnat:
a) compromiterea unuia dintre momentele cele mai importante ale luptei politice in democratie;
b) o reactie de scepticism a opiniei publice in clipa cand Opozitia anunta ca va depune o Motiune de cenzura.
Luni, 1 mai 2006, profitand de transformarea zilei de lupta a proletariatului impotriva burgheziei in zi de lupta a politicienilor impotriva fripturilor la gratar, liderul PSD, Mircea Geoana, a declarat ca partidul sau va depune o Motiune de cenzura pana la finele actualei sesiuni parlamentare.

Unui observator, chiar si neatent, al zilelor scurse de la anuntul de 1 mai nu-i poate scapa un lucru: anuntul lui Mircea Geoana n-a mai fost intampinat cu surasurile sceptice din ultimii 16 ani.
Declaratia a fost luata in serios de toata lumea. De presa, care nu-si ia o clipa de odihna din a scrie despre caderea Guvernului Tariceanu la noua Motiune de cenzura. De politicieni din toate partidele, care au prins sa forfoteasca mai tare ca de obicei. De chiar liderii PNL, care invoca deja trecerea in Opozitie.
Pentru intaia oara dupa decembrie 1989, o motiune de cenzura da semne ca ar putea avea succes. Sau, ma rog, e tratata ca o reala amenintare la adresa Guvernului.
O minune. Dar chiar si o minune are nevoie de o explicatie.
Sa se fi rasturnat atat de tare raportul de forte in favoarea Opozitiei, incat electoratul sa implore PSD sa depuna Motiunea de cenzura pentru a scapa de actuala Coalitie de guvernare? Nici vorba.
Oricat de vopsite ar fi sondajele, Alianta D.A. surclaseaza realmente PSD in materie de zestre electorala.

Sa se fi transformat peste noapte clasa politica romaneasca intr-o clasa politica europeana, astfel incat partidele de la Putere se gandesc sa treaca in Opozitie pentru a se reface, imitandu-i pe liberalii de pe vremuri? Nici vorba.
Clasa noastra politica a ramas aceeasi. Altfel spus, nici un partid de la Putere nu va trece in Opozitie de bunavoie si nesilit de nimeni.
Celelalte doua Motiuni de cenzura - din iunie 2005 si din februarie 2006 - au cazut. Ele au fost introduse de PSD ca reactie la cele doua momente de asumare a raspunderii pentru un Pachet de Legi. PSD a fost obligat la un asemenea gest. Fusese provocat de initiativa asumarii raspunderii. De asta data, PSD nu face gestul din obligatie, ci din proprie initiativa. Declarand pur si simplu ca el vrea sa vada Guvernul dat de-a dura pe scarile Palatului de la Victoria.

Daca nici una dintre aceste ipoteze nu e valabila, cum se explica atmosfera noua din presa si din politica fata de anuntul lui Mircea Geoana?
Sa fie aceasta atmosfera efectul unui efort al presei de a suprasolicita un eveniment de rutina de dragul senzationalului izbavitor de tiraj? Nici vorba.
Atmosfera din presa e autentica. Ea exprima convingerea aproape unanima ca, de data asta, motiunea de cenzura anuntata de PSD e ceva serios.
Si nu pentru ca PSD va incheia un Acord cu PRM. La cele doua motiuni de cenzura de pana acum, PRM a votat alaturi de PSD, desi intre cele doua partide nu era nici un tratat.
Atmosfera e reala, deoarece toata lumea e convinsa ca in spatele initiativei PSD sta Traian Basescu. Stralucit reprezentant al politicii bazate exclusiv pe resentimente, Traian Basescu vrea sa-l dea jos pe Calin Popescu Tariceanu. Sau cel putin sa-l mai sperie nitel pe primul-ministru. Sperand ca acesta isi va pierde cumpatul si va demisiona.
Ca vrea asta Traian Basescu nu starneste nici macar briza unei mirari.
O mirare - si nu una mica - starneste acceptul PSD de a fi bulanul militienesc cu care Traian Basescu il ameninta pe Calin Popescu Tariceanu din dosul ferestrei de spital vienez.
Chiar asa de rau a ajuns PSD, incat sa fie un instrument la fel de docil ca si PD in mainile lui Traian Basescu?