Cicikov, in Romania postdecembrista - Personajul lui Bulgakov, un imbogatit

Ispravile lui Cicikov, proza tiparita de Mihail Bulgakov in Nakanune, din 24 septembrie 1922, imagineaza pe eroul lui Gogol descins in Rusia sovietica a NEP-ului. Ca sa faca fata dificultatilor de viata cotidiana aproape insurmontabile, Lenin decide introducerea unor elemente ale economiei de piata.

A fost neindoielnic un dezastru: prin conflictul strident cu idealurile in numele carora se petrecusera o revolutie si un razboi civil; prin aruncarea capitalismului in haosul juridic, administrativ si chiar moral ramas dupa ceea ce marii scriitori rusi au numit Vifornita. NEP-ul a ajuns rapid temeiul unor escrocherii inimaginabile, al unor imbogatiri fabuloase peste noapte, al spectacolului degradarii morale absolute, concomitent cu saracirea peste limite a celor multi si descurajarii primejdioase a celor cinstiti. Ceva asemanator primilor ani de dupa decembrie 1989 in Romania? Compararea abstracta a celor doua realitati nu ne ajuta prea mult in aflarea raspunsului. Ne ajuta, in schimb - si inca substantial - proza lui Mihail Bulgakov. Scriitorul nu-l alege intamplator pe Cicikov. Eroul din Suflete moarte e tipul invartitului fara complexe.

SCHIMBARI DE SUPRAFATA. Ajuns la Moscova, Cicikov "intra pe portile aceluiasi han de unde iesise cu un secol in urma". Avusesera loc: abdicarea tarului, tranzitia kerenskiana, lovitura de stat bolsevica, revolutia, razboiul civil. si cu toate acestea: "(...) totul, dar absolut totul era ca inainte: din crapaturi te priveau, curiosi, gandacii, si parca erau mai multi (...)". Temeliile au ramas aceleasi. Schimbarile, atat de mult invocate, sunt de suprafata: "(...) dar erau si unele noutati. Astfel, in loc de firma pe care scria «Han» atarna un panou cu inscriptia «Caminul nr...», iar murdaria si scarbosenia depaseau cu mult ceea ce-si putea inchipui Gogol". Intr-o asemenea realitate, Cicikov e ca la el acasa. Cheia invartelilor sale: obtinerea de credite pentru firme fictive. Ca de exemplu: "Puse bazele unui trust pentru obtinerea fierului din rumegus si primi, bineinteles, un credit". Un credit obtine rapid Cicikov si beneficiind de faimoasa lozinca leninista: Comunism = Electrificare plus puterea sovietelor: "Lua in antrepriza electrificarea unei localitati la dracu’n praznic si, in intelegere cu fostul primar, darama un gard, insira niste borne, ca sa semene a organizare de santier, iar in legatura cu banii primiti pe credit, pentru electrificare, raspunse in scris ca a fost furat de bandele capitanului Kopeikin".

Astfel, Cicikov se imbogateste rapid, ajungand, in scurt timp, cum scrie Bulgakov "trilionar". Cicikov poate fi la fel de bine oricare dintre imbogatitii din primii ani ai tranzitiei noastre postdecembriste. Cele doua realitati - NEP-ul si Tranzitia - au drept puncte comune: existenta unor escroci de talent, veniti in noua oranduire din fosta oranduire, unde n-au avut totusi terenul pentru afirmare deplina; imbogatirea la iuteala pe seama statului, cel mai cascaund proprietar din istoria omenirii; existenta unei masive proprietati de stat s-a constituit in conditia de esenta pentru averile facute peste noapte; neasezarea politica si, mai ales, juridica.

Imediat dupa decembrie 1989, o serie de insi unsi cu toate unsorile, provenind din zona hotilor de gaini sau, cel mult, din cea a bisnitarilor de valuta, s-au grabit sa-si faca firme, sa obtina credite, sa traficheze, sa minta, sa insele. Tot atatea mijloace prin care au ajuns multimiliardarii de azi. Profitand de vremurile amestecate ce se pot intalni a doua zi dupa schimbarile hei-rupiste de regim. Toti imitandu-l intr-un fel pe Cicikov din proza lui Mihail Bulgakov! Il citisera ei deja pe autorul romanului "Maestrul si Margareta?" Nici vorba. La vremea respectiva, proza lui Bulgakov nu aparuse in varianta romaneasca. Chiar daca ar fi aparut, ei n-aveau cum s-o citeasca. Multi dintre ei erau analfabeti! L-au imitat pe Cicikov fara s-o stie. Daca erau neamuri!

NIMIC NU SE PIERDE
	Ca multe alte personalitati interbelice, Pamfil Seicaru urmeaza inalta scoala de eroism care a fost razboiul de intregire. Ca sublocotenent, comandant de pluton, se remarca prin acte de eroism la Cota 771 (Ciresoaia), in zilele de 27-29 august 1917. Pentru aceasta, Regele Ferdinand il decoreaza cu Ordinul "Mihai Viteazul". In imagine: ceremonia decorarii de catre Rege, in prezenta Reginei Maria si a lui Averescu.

LUMEA PRIN CARE TREC

Un alt Take Ionescu Lucrand la smecherul Caragiale, text despre avatarurile politice, dar mai ales oportuniste, ale marelui dramaturg, am devenit interesat de Take Ionescu (foto): seful Partidului Conservator- Democrat, omul din capul mesei la banchetele avandu-l pe post de ridicator de pahar pe I.L. Caragiale. P.P. Carp si locul sau in viata politica a tarii, eseul tiparit de C. Gane in 1936, se ocupa pe larg de Take Ionescu. Ambitiosul politician aspira mai intai la sefia Partidului Conservator. Intrand astfel, inevitabil in conflict cu P.P. Carp, alt pretendent la sefia formatiunii. Ca mai toti autorii de monografii, C. Gane se indragosteste de subiect. Cu toate acestea, descopar un Take Ionescu mai complicat decat cel ce se poate desprinde din relatia cu I.L. Caragiale, inscris in Partidul Conservator-Democrat in 1908. Fenomenul Take Ionescu se explica astfel prin dinamica realitatilor social-politice de la finele secolului al XIX-lea si debutul secolului al XX-lea. Liberal mai intai, el se inscrie in Partidul Conservator, pe care incearca sa-l modernizeze din interior, apropiindu-l de exigentele noilor vremi. Nu intamplator isi face din P.P. Carp cel mai mare dusman. Batranul politician intruchipeaza perfect omul incapatanat in ideile sale fixe de la inceput, dispus mai degraba sa-si duca partidul de rapa decat sa se adapteze. Succesul Partidului Conservator-Democrat dintre 1900 si 1914 da seama de nevoia societatii romanesti de a se crea o formatiune care sa sparga alternanta PNL-PC.

BARFE

Carnatul national La 1 ianuarie 1894, Caragiale (foto) ii trimite unui anume G.N. Grideanu o Carte postala. Zic, un anume, silit de imprejurari. Excelenta ca transcriere exacta a epistolelor marelui dramaturg, Corespondenta, editata de Academie in seria Opere, pacatuieste prin absenta referirilor la persoanele, contextul si subiectele abordate. Scrisorile lui Caragiale sunt incantatoare si luate in sine. Conteaza din acest punct de vedere cui ii sunt adresate scrisorile sau chiar cartile postale, ce subiect e pus in discutie, motivele pentru care scriitorul pune mana pe toc. Pentru a sti cine era G.N. Grideanu si de ce-i scrie astfel Caragiale am cotrobait mult prin dictionare, inclusiv prin faimosul Dictionar al Contemporanilor, intocmit de Dim R. Rosetti. Jale mare. Nimic despre personaj. "D-sale Domnului G.N. Grideanu Membru etc., etc., etc. Roman, La magazinul sau propriu cu firma «La Coconasul tricolor» Loco". Caragiale trimite Cartea postala unui "apropitar" de magazin, probabil alimentar. Astfel se explica intr-un fel continutul. Savoarea textului tine insa de autor. De genialul Caragiale, care face proza pana si pe Cartile postale: "Crenvirstul international saluta cu respect carnatul roman. Berea cosmopolita felicita cu stima pelinul national. Berarul Caragiale saluta si felicita cu dragoste pe confratele sau d. G. Grideanu, supranumit Coconasul roman. La multi ani cu fericire si cu toate cele dorite, I.L. Caragiale. Membru roman al Societatii internationale a Chelnerilor din tanarul Regat al Romaniei".

SECOLUL AL XX-LEA
	Benito Mussolini, Il Duce, in 1935. Fostul ziarist, director al cotidianului Avanti!, se remarca si prin iesirile in public studiate. Iesiri in care el tine cont de apetenta italienilor pentru teatrul ieftin.