Cinci curve mici

Nu-mi pot imagina un barbat care sa plateasca pentru o asemenea imperechere. Traiul bun promis de politicieni le-a tintuit pe centura intr-o eterna pana de noroc. Ele nu au avut si nici n-au cum sa aiba norocul curvelor mari care sunt curvele politice. Statul politienesc care se coaguleaza in capitalismul nostru peltic le lasa indiferente.

Ploaie mocaneasca. Centura Ploiestilor, umeda, buretoasa, cu gunoi mult spre cartierul Bereasca, ramasite plimbate de vant ale gropii cu reziduurile orasului. Intre timp, municipalitatea a sapat o groapa noua, ecologica si europeana, undeva spre Scaieni. Aici au ramas gunoaiele vechi, saracia veche, amprenta neputintei de a supravietui. De cate ori fac la stanga, spre Bucuresti, pe centura care se lipeste de Poarta 2 Teleajen, in coltul soselei, nimerit intre o benzinarie, un service auto si o cladire nedefinita, care ar putea fi vila de bulibasa, camin cultural sau depozit de cartofi, atentia imi este atrasa de cateva fiinte. Ele populeaza trotuarul, fie miscandu-se, fie stand jos, pe marginea bordurii. Sunt fete. De obicei cinci la numar. Stopul, in cativa timpi, iti acorda destul ragaz pentru a le contempla. Sunt, toate, tiganci de 15-17 ani, imbracate invariabil in geci de plastic, saracacioase, si jeansi. In picioare au tenisi sau adidasi de proasta calitate. Ieri, m-a impresionat gestul transferarii unui muc de tigara de la una la alta. Toate sunt triste, o tristete de animale haituite. Sunt cateva dintre prostituatele de pe centura Ploiestilor. In Bereasca, unul dintre cele mai sarace cartiere tiganesti din Romania, viata se consuma in case de chirpici sau carton. Intr-o odaie, imi povesteste doctorul Eliade Radulescu, gazar vechi, se inghesuie sapte, opt suflete.

Fetele de pe centura sunt produsele la vedere ale cartierului Bereasca. Sunt, intr-un fel, produsele la vedere ale Romaniei europene.

Cele cinci minore de langa Teleajen 2 n-au, cred, niciodata clienti. Platesti sa fugi. Un prieten, om de afaceri, cu Jeep, s-a oprit intr-o zi si a negociat, in bascalie, cu tinerele prostituate. Era un pic cherchelit, l-a amuzat jocul. Ele opresc indeobste carutasi, tractoristi, cu putin noroc soferi de tir. "S-au inghesuit toate langa masina. Nu le venea sa creada ce chilipir a cazut pe ele. Mi-au cerut - imi povesteste prietenul - 50.000 lei pentru o prestatie pe loc. Una scurta! M-am aratat ingrozit de pretul prea mare. Ma bagati in faliment, fetelor! Au coborat la 25.000 lei si in pret il faceau si pe sofer. E ingrozitor. Toate sunt bolnave, penale, vai de mama lor. Le-am lasat cate o suta de mii de lei si am plecat. Fireste ca nu le-am cerut nimic. M-au petrecut nauce cu privirea. Nu li se mai intamplase asta niciodata".

Le privesc discret printre firele de ploaie. La varsta lor ar trebui sa fie proaspete, rumene, pline de viata. Ochii tin dedesubt, ca pe niste desagi, cearcane vinetii. Fetele acestea nu rad. Niciodata. Amorul hetairelor antice insemna stiinta atragerii barbatului, cochetarie, joc dracesc al ochilor. Fetele de pe centura Ploiestilor indica doar mizeria unui trai dezumanizat, suferinta, spaima.

Ti-am vazut "fetele", i-am spus prietenului meu odata ajuns in Bucuresti. Te-apuca plansul. "Ma, zice el. Intram noi in Europa cu curvele astea? Noi nici curve de Europa n-avem. Rad dracului aia de noi!". L-am contrazis. Du-te la Intercontinental, intra in restaurantele de lux. Vei gasi parasute de lux. Sunt imbracate de dai in balbaiala, miros a parfumuri frantuzesti, vorbesc limbi straine. Rad, flirteaza.

"Fiicele placerii" de pe centura Ploiestilor, cele despre care presa scria acum cativa ani ca-si vand nurii pe bonuri de masa sau pe un kil de cartofi sunt scoase parca dintr-o leprozerie. Dinti mancati de carii sau rupti de pumnii pestilor, slabe, fara viata. Fiicele placerii? Fiicele deznadejdii.

Eu cred ca aceste amarate, care-si incearca norocul sub un panou urias pe care acum un an si ceva, doi ani, era posterul cu Traian Basescu si promisiunea "Sa traiti bine!" (intre timp cartonul s-a inmuiat sau a fost razuit) nu au si nu au avut niciodata clienti. Nu-mi pot imagina un barbat care sa plateasca pentru o asemenea imperechere. Traiul bun promis de politicieni le-a tintuit pe centura intr-o eterna pana de noroc. Ele nu au avut si nici n-au cum sa aiba norocul curvelor mari care sunt curvele politice. Statul politienesc care se coaguleaza in capitalismul nostru peltic le lasa indiferente. La fel rafuielile politice. Statul politienesc inseamna raziile saptamanale ale jandarmilor si politistilor care le alearga, le bat si le injura. Amenzi nu le mai dau. N-au de unde plati. Cele cinci curve mici de la Bereasca, pazind zi si noapte intersectia si pupand succesiv acelasi chistoc de tigara fac parte si ele din marile noastre ambitii de integrare. Chipurile lor vinetii si crispate, care n-au stiut niciodata ca dragostea se vinde bine in ambalajul unui zambet si al unei priviri sagalnice, paguboase in comertul lor de doi lei, murdare si nehranite, culturi mobile de streptococi, indica fundul de groapa cel mai de jos al suferintei umane. As fi vrut sa scriu altfel despre ele. Plec la Braila si ma grabesc. Poate intr-o zi voi scrie ceva, un fel de poem care sa se cheme "Recviem pentru cinci curve mici".