Cine l-a ucis pe Moisil?

Moisil era popular. Amfiteatrele lui - arhipline. Gazetarii il vanau pretutindeni. Daca aveai norocul sa-l intalnesti pe strada si sa-ti spuna o vorba, din vorba aia te hraneai sufleteste o viata. Moisil conversa cu placere si cu muncitorii academici si cu muncitorii cazmalei, facan-du-se priceput de toti. Pana si conducatorii comunisti, gelosi pe prestigii, l-au ingaduit. El avea explicatii si intelepciuni pentru orice.

Romania abunda azi de personaje caricaturale si traieste o seceta devastatoare de prestigii intelectuale. Cel putin asta rezulta din munca electronica a micului ecran si a radioului, acompaniate de gazetaria vrednica a condeiului, care califica din greu nulitati. Urmarind o luna sau un an, fara alta indeletnicire acaparatoare, micile ecrane, care se calca pe imagini ca flamanzii pe ciubote la cozi, pe vremuri, tragi o unica si dureroasa concluzie: tara e vaduva de prestigii reale.

In copilaria mea, Grigore C. Moisil, academician stiintific si filosof, tinea o emisiune televizistica de cinci minute si una la fel de scurta radiofonica. In mintea lui Grigore C. Moisil incapeau cunostintele a trei oameni de stiinta, ale tot atator invatati enciclopedici, iar adancimea ei lasa in urma lustrul de lac domnesc al unor imparati de dinastie. Moisil era popular. Amfiteatrele lui - arhipline. Gazetarii il vanau pretutindeni. Daca aveai norocul sa-l intalnesti pe strada si sa-ti spuna o vorba, din vorba aia te hraneai sufleteste o viata. Moisil conversa cu placere si cu muncitorii academici si cu muncitorii cazmalei, facandu-se priceput de toti. Pana si conducatorii comunisti, gelosi pe prestigii, l-au ingaduit. El avea explicatii si intelepciuni pentru orice. Chiar si pentru personajele crasmei. Orice om, zicea Moisil, amuzandu-se, are dreptul sa bea un pahar de vin. Bandu-l, devine fireste alt om. Ei bine, acel om n-are si el dreptul la un pahar cu vin? Si tot asa. Betivii rasuflau usurati.

Moisil a luminat ani multi societatea romaneasca, asemeni unui Socrate antic ingaduit sa umble pe strazi, hatru, sclipitor, intelept pana la inrudirea cu Solomon.

Unde ne sunt azi academicienii? Pititi in anonimat, striviti in mansarde sarace, uitati prin biblioteci? Ei nu fac - mi-a zis cineva - "marele rahat care se cheama raiting". De-aia nu-i baga nimeni in seamna. De-aia Romania nu are azi decat Becali, Basescu, Corleone, Vanghelie. Ei l-au asasinat pe Moisil. Generatiile de azi nu mai au sansa contemporaneitatii cu Moisil. Ele sunt contemporane cu chefliii celebri de la Golden Blitz. Modelele lor sunt Gigi, Irinel si Monica.

Am vazut, tronand peste o tribuna, un individ cu mainile in buzunare, umflandu-si pe dedesubt prohabul si privind plin de el plebea. Parea ca isi vara in ea tot ce are el mai de pret in nadragi. Alaturi, vesel, cat toate tristetile noastre la un loc, Presedintele. Cu P mare. Unde e Moisil? Cine l-a ucis pe filosof? Sau poate ca azi Moisil, Moisilul pe care il meritam e chiar Traian Basescu.