Moisil era popular. Amfiteatrele lui - arhipline. Gazetarii il vanau pretutindeni. Daca aveai norocul sa-l intalnesti pe strada si sa-ti spuna o vorba, din vorba aia te hraneai sufleteste o viata. Moisil conversa cu placere si cu muncitorii academici si cu muncitorii cazmalei, facan-du-se priceput de toti. Pana si conducatorii comunisti, gelosi pe prestigii, l-au ingaduit. El avea explicatii si intelepciuni pentru orice.
Romania abunda azi de personaje caricaturale si traieste o seceta devastatoare de prestigii intelectuale. Cel putin asta rezulta din munca electronica a micului ecran si a radioului, acompaniate de gazetaria vrednica a condeiului, care califica din greu nulitati. Urmarind o luna sau un an, fara alta indeletnicire acaparatoare, micile ecrane, care se calca pe imagini ca flamanzii pe ciubote la cozi, pe vremuri, tragi o unica si dureroasa concluzie: tara e vaduva de prestigii reale. In copilaria mea, Grigore C. Moisil, academician stiintific si filosof, tinea o emisiune televizistica de cinci minute si una la fel de scurta radiofonica. In mintea lui Grigore C. Moisil incapeau cunostintele a trei oameni de stiinta, ale tot atator invatati enciclopedici, iar adancimea ei lasa in urma lustrul de lac domnesc al unor imparati de dinastie. Moisil era popular. Amfiteatrele lui - arhipline. Gazetarii il vanau pretutindeni. Daca aveai norocul sa-l intalnesti pe strada si sa-ti spuna o vorba, din vorba aia te hraneai sufleteste o viata. Moisil conversa cu placere si cu muncitorii academici si cu muncitorii cazmalei, facandu-se priceput de toti. Pana si conducatorii comunisti, gelosi pe prestigii, l-au ingaduit. El avea explicatii si intelepciuni pentru orice. Chiar si pentru personajele crasmei. Orice om, zicea Moisil, amuzandu-se, are dreptul sa bea un pahar de vin. Bandu-l, devine fireste alt om. Ei bine, acel om n-are si el dreptul la un pahar cu vin? Si tot asa. Betivii rasuflau usurati.