Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă băncile observă că au o problemă cu creditele neperformante şi că au exis-tat perioade în care, la institu-ţii de credit de top, un împrumut din patru nu s-a mai plătit, poate că trebuiau să scadă dobânzile percepute până la nivelul la care se reglează serviciul datoriei clientului. E ca la TVA, care, atunci când nu se încasează, e indicat să se reducă taxarea până la nivelul la care este suportabilă.
Numai că băncile, când au început să se confrunte cu multitudinea de credite neperformante, nu s-au gândit nicio clipă să intre în negocieri cu clienţii cu probleme, ca să vadă cât pot obţine de la ei. Au recurs, disciplinat, la perioade de graţie, fiindcă au crezut în discursul politicului, din ale cărui declaraţii reiese că am intrat, până acum, o singură dată în criză, dar am ieşit de trei ori. Iar marea problemă este că managementul e atât de obedient faţă de politic, fiind-că-i precar pregătit. Un bun manager ar merge cu dobân-zile la credite lângă cele la depozite, în încercarea de a reface credibilitatea băncii. Oare nu sunt de preferat astfel de măsuri în loc să fie vândut activul la 10% din valoare? Ce e mai eficient, să renunţi la niște false profituri sau să pierzi cea mai mare parte a principalului?
Din păcate însă, băncile nu funcţionează procedural aşa, pe bază de negocieri. Ele externalizează portofoliile de credite, în loc să le gestione-ze. Preferă să ia 10 bani pe ceva, în loc de 60. Dar cel care ia creditele la o zecime din valoare de ce o face? Ca să scoată 5% de la alţii? Nu, nicidecum, el administrează ca să câştige, face ceea ce nu ştie managementul băncilor.
Motivele pentru care credi-tele se vând la o zecime din valoare sunt înregimenta-rea politică a managerilor, deficitul de bun-simţ în relaţia cu acţionarii și incompetenţa.
