Cine și pe cine induce în eroare?

Sincer să fiu, până la un punct, entuziasmul era de înţeles, deoarece, în textul dat publicităţii, după ce se menţiona solicitarea şefului statului român transmisă omologului său de la Kiev, scria, negru pe alb; „Cei doi preşedinţi au agreat ca în perioada  următoare miniştrii de externe ai celor două ţări să aibă discuţii cu privire la soluţionarea bilaterală a aspectelor menţionate”. După care, câteva paragrafe mai jos,se menţiona: „În ceea ce priveşte aspectele legate de minoritatea românească, preşedintele Volodimir Zelenski a exprimat întreaga deschidere pentru identificarea de soluţii, astfel încât comunitatea românească din Ucraina să beneficieze, în oglindă, de aceleaşi drepturi de care se bucură comunitatea ucraineană din România” .

 Aşa stătea scris în informaţia apărută pe pagina Preşedintele României pe care au citit-o şi au dat-o mai departe propagandiştii cu pricina. Omiţând, din păcate, să aplice regula clasică a mass media potrivit căreia orice informaţie trebuie verificată din cel puţin trei surse diferite. Cea mai la îndemână sursă, în cazul de faţă, fiind comentariul pe care l-a postat, pe pagina sa de Facebook, Volodimir Zelenski. Comentariu din care aflăm următoarele: „Sunt de acord cu Klaus Iohannis în ceea ce priveşte demersurile pentru dezvoltarea ulterioară a interacţiunii ucrainiano-română, însă, pe primul loc rămâne industria de apărare”. Şi punct!

 În rest, adică despre acea deschiderea preşedintelui Volodimir Zelenski pentru identificarea de soluţii pentru garantarea prin lege a drepturilor minorităţii române din această ţară nici măcar o vorbuliţă! Deşi în conformitate cu uzanţele deontologice ale comunicării publice ar fi fost ca aceia care administrează pagina administraţiei prezidenţiale să corecteze textul sau măcar să şteargă paragraful cu pricina.

  Ar fi fost corect, dar nu s-a întâmplat. În schimb, pe câteva canale specializate ale mediei alternative, o seamă de postaci au venit cu scuza că este şi normal ca preşedintele Zelinski să dea de înţeles că problema drepturilor etnicilor români din ţara sa trebuie să mai aştepte până să fie luată în discuţie, deoarece altele sunt priorităţile acum,în plin război cu Rusia. Motivare cu care aş fi fost şi eu de acord, dar nu pot să o fac din două motive:

- Să admitem că, în plin război, nu se pot opera aceste modificări. Dar adoptarea şi promulgarea acestei nedrepte legi cum a fost posibilă,în Ucraina, tot în plin război?

- Procesul de ucrainizare la care este supusă şi populaţie de etnie română nu a fost declanşat prin Legea minorităţilor naţionale, ci, după cum atât de judicios a remarcat Adrian Năstase, durează de treizeci de ani neîntrerupţi. Ori, în condiţiile în care Ucraina aspiră să devină stat membru al Uniunii Europene, se impunea ca legile acestui stat să fie puse în acord cu reglementările comunitare. Demers care poate să fie întreprins şi în vreme de război, concomitent cu demersurile pentru admiterea Ucrainei ca stat membru al UE.

 Acestea fiind spuse şi scrise, mă întorc la neconcordanţa flagrantă dintre cele două mesaje difuzate în spaţiul public după convorbirea telefonică pe care preşedintele Klaus Iohannis a avut-o, ieri, cu preşedintele Volodimir Zelenski şi închei cu o simplă întrebare: cine şi pe cine induce în eroare?