Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● In Oman, un nonagenar arab, "cu fata de pamant crapat si ochi de apa linistita" (vorba scriitorului Arturo Uslar-Pietri), si-a sapat in urma cu aproape 20 de ani mormantul. De fapt, o groapa in desertul nesfarsit, o groapa ca oricare alta. Din cand in cand, batranul coboara in ea si doarme in culcusul de tarana. Pasamite ca somnul acela il linisteste, il impaca intrucatva cu conditia de muritor. Adica un exercitiu de murire, nu? Inveti sa mori, asa cum inveti sa si traiesti. Te duci o tara la groapa, te intinzi un ceas, doua, si privesti cerul de deasupra. Iti imaginezi intr-o doara ca te-ai stins si apreciezi altcumva viata. Intors la cele lumesti, banuiesc ca esti vindecat de trufie si pizma, ca bunatatea ti-a inmuiat inima. Chiar, ce-ar fi ca fiecare dintre noi sa-l imitam pe ciudatul omanez si sa petrecem tombal niscaiva clipe pe an? Si din fundul pamantului sa soptim, asemenea minunatului rapsod Grigore Lese, ca o rugaciune finala: "Sa ma puna-n coparseu/ La un loc cu Dumnezeu,/ Coparseu cu scanduri ude,/ Unde moartea nu patrunde,/ Nici dragostea nu raspunde". Caci, "Nu-i lumina nicari,/ Or murit tati oamenii"… Ei bine, d-aia imi iubesc obarsia romaneasca, d-aia sunt nationalist pana la capat, versuri ca astea ma fac sa-mi iubesc neconditionat neamul!
● "Sa fii singur inseamna sa te bucuri de absenta lumii", mai zice sud-americanul, si cata dreptate are! Invers ar suna astfel: Sa fii inconjurat de ceilalti inseamna sa te bucuri de absenta singuratatii. Cu alte cuvinte, numai absenta ne bucura. Oare nu putem trai bucuria decat prin absenta? Ori absenta ne obliga sa pretuim ceea ce avem? Un alt vestmant filozofic al resemnarii? Resemnarea de a ne margini la ceea ce ni s-a dat? Teama de a cauta dincolo de propriile limite? Eu am obosit deja, cautati voi raspunsul la aceste intrebari!
● Si tot el este de parere ca "A alege inseamna a renunta!" Si nu se insala defel, deoarece orice alegere presupune renuntarea la ceea ce ar fi putut fi. Alegerea aduce cu sine regretele dupa ceea ce nu ai ales. Cu timpul, regretele sporesc, se amplifica, anuleaza alegerea dintr-un inceput. Iti construiesti in cele din urma o realitate paralela din toate renuntarile de odinioara si sfarsesti prin a nu mai intelege nimic. Nu mai stii ce e realitate si ce plasmuire, intr-atat esti de derutat. Din pacate, viata te obliga sa renunti la ceva pentru a alege altceva, si cine e infailibil? Intotdeauna, viata ce se putea infiripa din renuntari e de preferat celeilalte, celei reale…
● Dar de asta ce ziceti? Cica "Din razboi ies adevaratii stapani". In definitiv, de ce e nevoie de stapani? Lumea nu e in stare sa-si suporte prezentul si fara conducatori? Iar daca e asa, pacea nu poate naste lideri – Prefer, zau!, stapani iesiti din tihna omenirii, si nu din indigestia ei. Razboaiele plamadesc tirani, tradatori, lichele, monstri, ce mai tura-vura. Razboiul cultiva uratul din om si ce este mai detestabil decat un stapan al uratului? Rugati-va, deci, pentru pacea pamantului, nu pentru adevaratii stapani ai lumii!
Citește pe Antena3.ro
