Circul de partid si de stat al restructurarii

19 ianuarie 2004. Premierul Adrian Nastase e invitat la emisiunea "Tuca Show". Intreaba moderatorul: "Cand se va restructura guvernul?".

E trecut de 11 noaptea si de pauza de publicitate. Asta nu-l opreste pe interlocutor sa raspunda fara sa clipeasca: "La inceputul lui februarie". Moderatorul insista: "Vor ramane mai putine ministere?". Spera sa-l prinda pe picior gresit pe domnul prim-ministru. E ora cand copiii dorm. Domnul primministru nu doarme. Domnul prim-ministru vegheaza: "Nu as vrea sa comentez, deocamdata, pentru ca lucrez la aceasta noua formula". Si totusi comenteaza. Nu-l lasa inima sa lipseasca emisiunea de rating si presa de titluri de pagina intai. Se va reveni la Ministerul Mediului. Se va infiinta functia de viceprim-ministru. Vor fi si cateva agentii noi. Tine, totusi, sa precizeze: restructurarea nu e fantezie a gandirii sale zburdalnice; restructurarea e ceruta de eficientizarea Guvernului in batalia pentru admiterea in Uniunea Europeana. A doua zi, la festivitatea dedicata Institutului Cultural Roman, presa il ia cu asalt pe presedinte. A fost excitata de ideea cu viceprim-ministrii. Ion Iliescu nu e deloc surprins: "Premierul isi pregateste niste ganduri in legatura cu aceasta reorganizare a Guvernului si a aparut si aceasta idee, mai ales in acest an aglomerat si cu treburi externe". De unde stie presedintele ca "premierul isi pregateste niste ganduri"? L-a consultat intr-o discutie particulara.

Sa recapitulam. In istorica noapte de 19 spre 20 ianuarie 2004, premierul Adrian Nastase dezvaluie ca lucreaza la un proiect de restructurare a Guvernului. Un proiect menit a face Guvernul mai eficient in efortul de integrare europeana. Nu lucreaza, asadar, la Simfonia a IX-a de Ludwig Van Beethoven, deoarece asta a fost incheiata cu vreo 200 de ani in urma si, in plus, nu e surd. Lucreaza la o formula menita a face Guvernul mai eficient. O formula care trebuie data gata cat mai repede si, mai ales, cu cat mai putina zarva. Asta deoarece, vorba poetului, timpul nu ne asteapta. Anul 2004 e crucial pentru admiterea noastra in Uniunea Europeana. Fiecare zi pierduta e un cui batut la cosciugul de destin al Romaniei.

Potrivit unei culegeri careia i se mai spune, pentru a o deosebi de culegerile de cantece de pahar, si Constitutie, restructurarea si remanierea Guvernului urmeaza o procedura simpla. Primul-ministru lucreaza singur sau impreuna cu consilierii la noua formula. Daca tine sa treaca drept bun coleg, o pune in dezbaterea forului de conducere a partidului. Daca e respectuos cu persoanele in varsta, il consulta si pe presedintele Republicii. Dupa ce Parlamentul aproba, vine randul presedintelui sa-si puna semnatura. Admitand ca Adrian Nastase a fost serios spunand pe 19 ianuarie ca lucreaza deja la formula restructurarii, din punct de vedere procedural nu era nici o piedica pentru ca, la inceputul lui februarie, Guvernul sa functioneze in noua echipa.

6 martie 2004. Jurnalistii veniti la Vila Lac 1 il intreaba pe Ion Iliescu de formula restructurarii. Nu-i gata, raspunde presedintele inainte de a se inchide pe dinauntru impreuna cu Adrian Nastase, "ne aflam in faza de laborator ". La emisiunea din 19 ianuarie, premierul anunta ca Guvernul se va restructura la inceputul lui februarie. Suntem la inceputul lui martie. A trecut o luna si ceva de cand premierul ne dezvaluia ca lucreaza la formula restructurarii. De la Ion Iliescu aflam ca premierul mai lucreaza inca la ea.

Sa zicem insa ca premierul n-a avut timp sa termine lucrarea inceputa cu mult timp inainte de 19 ianuarie. A fost plecat prin tara, prin strainataturi, a trebuit sa apara la televizor, n-a avut inspiratie. I se intampla si lui Balzac! De ce a fost insa nevoie ca faza asta de laborator, durand nepermis de mult pentru o tara aflata in contratimp, sa devina un spectacol de proportii cu vadite note de Circ de partid si de stat? De vreo luna si ceva, scena noastra publica e dominata irespirabil de taraboiul restructurarii. Asemenea unei gospodine care prepara ciulamaua in vazul oalelor din bucatarie, Adrian Nastase a facut un show mediatic dintr-un proces care, de regula, in alte tari ramane discret. N-a fost zi lasata de Dumnezeu din 19 ianuarie pana acum in care sa nu aflam, din ziarele de dimineata si din emisiunile tv, ce i-a mai trasnit prin cap lui Adrian Nastase in procesul de creatie la capodopera numita restructurarea si remanierea Guvernului. Nu e nimic anormal in faptul ca masura restructurarii a traversat un proces complicat si contradictoriu. Se presupune ca premierul a trebuit sa tina cont de intreg paienjenisul de relatii bizantine din regimul Iliescu al II-lea. Anormal ramane insa faptul ca toate meandrele gandirii lui Adrian Nastase, toate afirmarile si sovaielile, toate respiratiile si transpiratiile din ceea ce presedintele numeste faza de laborator au fost dezvaluite cu tam-tam, au fost supermediatizate inutil, intr-unul din cele mai spectaculoase show-uri nationale de la cel al teroristilor incoace.

De ce a durat atat de mult, nepermis de mult, faza de laborator a restructurarii? Pentru ca Adrian Nastase sa fie timp de o luna si jumatate in centrul atentiei. Pentru ca Adrian Nastase sa fie inca o data starleta vietii noastre publice.