Clanul Traian Băsescu

Un site cu acţionariat misterios – Ziare. com – a publicat mai zilele trecute un comentariu intitulat "De ce tace Băsescu în scandalul numirilor politice?".

Întrebarea îşi are temeiul într-o realitate: Traian Băsescu n-a reacţionat la cohorta de aberaţii ale actualei guvernări: de la numirea de către Emil Boc a şoferului drept consilier personal, reeditare în lumea de azi a gestului lui Petru Groza de a-şi pune ministru vizitiul, până la numirea în eşalonul doi al Puterii a unor persoane asupra cărora planează suspiciunea de corupţie sau de legătură
cu lumea interlopă.

În mod firesc, textul raportează tăcerea lui Traian Băsescu de acum la diareea verbală din vremea guvernării Tăriceanu. Din câte ne reamintim cu toţii, aflat într-un soi de priapism mediatic, Traian Băsescu nu lăsa să treacă o zi în care să nu denunţe mişmaşurile guvernării Tăriceanu. Din această raportare izvorăşte o nedumerire, căreia, în mod logic, autorul comentariului încearcă a-i găsi rezolvarea. Aşadar, de ce tace Traian Băsescu?, se întreabă din nou textul, pentru a găsi câteva posibile răspunsuri.

Am cercetat cu un interes de sceptic formele linsului cu condeiul în istoria României.

Am publicat chiar un lung serial dedicat linguşirii greţoase a lui Carol al II-lea de către marii oameni de cultură ai neamului, de la Tudor Arghezi până la Lucian Blaga.

Remarcam, sub titlul Linguşirea cu sclipici, faptul că Nicolae Ceauşescu nu s-a bucurat de ceea ce se numeşte Cultul personalităţii. Citite azi, prozele dedicate de condeieri lui Nicolae Ceauşescu surprind prin simpla înşiruire de adjective, multe dintre ele devenite clişee.

Un adevărat Cult al personalităţii se petrece însă în cazul lui Carol al II-lea. Pentru că textele consacrate Aventurierului cu mustăcioară nu erau simple înşiruiri de vorbe mari.

Autorii lor – T. Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu, Lucian Blaga – se voiau convingători. Şi tocmai asta făcea ticălos gestul lor de a contribui la cultul personalităţii lui Carol al II-lea şi, prin asta, la instaurarea şi afirmarea Dictaturii Regale. De linsul cu subtilitate se bucură din plin şi Traian Băsescu, copie palidă, amărâtă a lui Carol al II-lea.

Comentariul din Ziare.com, după ce se preface şmechereşte că denunţă aberaţiile noii puteri, dă un răspuns halucinant întrebării: De ce tace Traian Băsescu? Traian Băsescu nu mai denunţă, ca altădată, matrapazlâcurile Guvernului, pentru că i-ar fi ruşine.
Suspectaţii au fost promovaţi de prietenii lui Traian Băsescu, atât cei vechi, din PD-L, cât şi cei noi, din PSD.

Că aberaţiile actualei guvernări îşi au temeiul în politica dusă de apropiaţi ai domnului preşedinte – iată un adevăr indiscutabil. Dar a susţine că Traian Băsescu nu critică aceste aberaţii, deoarece i-ar fi ruşine, miroase de la o poştă a lins cu limbuţa în loc de limboi.

Cel puţin din motive:

1.) Ruşinea  e una dintre puţinele stări sufleteşti care ar putea fi adusă drept explicaţie a gesturilor făcute de un om politic. Omul politic se deosebeşte de omul obişnuit tocmai prin extraordinara  sa capacitate de a fi cinic. Istoria cunoaşte oameni politici incapabili de a se jena să trădeze, să-şi lichideze apropiaţii, ba chiar şi neamurile, de a nu-şi ţine făgăduielile, de a avea cea mai mică reţinere în a trimite oameni nevinovaţi la rug, la ghilotină, în faţa plutonului de execuţie. Cum să credem că unui om politic precum Traian Băsescu i-ar fi ruşine să denunţe public aberaţiile unor politicieni din conştiinţa  că românii ar şti că-i sunt apropiaţi?!

2.)  Prin nici unul din gesturile făcute până acum ca politician, Traian Băsescu n-a dovedit că ar cunoaşte starea sufletească numită ruşine. I-a fost cumva ruşine să-l lucreze pe Petre Roman pentru a-i lua locul în fruntea partidului? I-a fost ruşine să-şi impună fiica pe listele PD-L pentru europarlamentare? I-a fost ruşine să-i denunţe doar pe unii moguli din presă, în timp ce alţii, la fel de neruşinaţi, precum cei din clanul Păunescu, să fie ocoliţi cu grijă doar pentru că îi pun la dispoziţie, ca pe un bordel mediatic, propria presă?

De ce nu critică Traian Băsescu aberaţiile liderilor PD-L şi PSD? Pentru că atât liderii PSD, cât şi liderii PD-L alcătuiesc acum Clanul său. Între domnia sa şi liderii PSD şi PD-L s-a încheiat o negustorie. Potrivit acestei negustorii, Traian Băsescu îi menajează pe liderii PSD şi PD-L, iar aceştia îl menajează pe Traian Băsescu. Preşedintele se face că nu vede nepotismul practicat de Emil Boc.

Emil Boc, la rându-i, se face că nu vede transformarea Guvernului într-o cârpă de şters la fund de către Traian Băsescu. Preşedintele se face că nu vede mişmaşurile liderilor PSD. Aceştia, la rândul lor, se fac că nu văd transformarea treptată a unui regim semiprezidenţial în regim dictatorial.