CNSAS nu e mai presus de Lege!

Constantin Ticu Dumitrescu a dat curs intregii prestatii a CNSAS in cazul Mona Musca. Hranit de la Buget, oferind sefilor sai privilegii de demnitari, CNSAS e o institutie a statului de drept si, ca orice institutie de acest soi din Romania zisa si europeana, obligatoriu supusa Legii.

Transmisiile in direct de marti, 7 noiembrie 2006, au surprins o secventa mai mult decat tipica Romaniei de varza murata si rachiu falsificat: cocotat pe treptele CNSAS, numitul Constantin Ticu Dumitrescu se destainuia raurilor harnice si baltilor statute ale natiunii cum a pus el mana pe telefonul guvernamental, cu care l-au pricopsit mismasurile securistilor din actuala putere, si l-a sunat pe directorul SRI pentru a-l lua la intrebari.

Constantin Ticu Dumitrescu e unul dintre membrii Colegiului CNSAS. Satisfactia cu care povestea fatucilor de sub microfoanele in erectie la vederea acestui brav armasar cu proteza cum are el acces la T.O., ca primii secretari de pe vremuri, si cum si-a zis el in gandul lui ca-i va trimite directorului SRI un mesaj prin intermediul presei, da seama de paranoia care l-a lovit pe acest Mos Besleaga hotarat sa mulga cat mai mult din ugerul unei functii in care s-a trezit aruncat peste noapte. Crezand ca are in mainile sale de Erou al Muncii care n-a reusit sa ajunga Erou al Muncii Socialiste - motiv pentru care a decis sa se razbune pe Securitatea nerecunoscatoare - , insesi destinele Romaniei, Constantin Ticu Dumitrescu intruchipeaza perfect membrul tipic al CNSAS de azi.

S-au intrezarit marti, 7 noiembrie 2006, ca la flacara unei chibrit aprins in intuneric, cateva dintre slabiciunile celor din fruntea CNSAS. Uitand ca au ajuns aici gratie mismasurilor politicianiste, dar mai ales ca nu sunt altceva decat niste simpli slujbasi ai statului roman, ei isi ingaduie cu nonsalanta grave incalcari ale Legii.

Intrebat ce se va intampla daca Mona Musca se va adresa Justitiei, Constantin Ticu Dumitrescu a dat din mana a lehamite, pentru a ne convinge inca o data ca pentru el chestia cu Legea e o virgula mai putin interesanta decat cea dintre subiect si predicat.

Constantin Ticu Dumitrescu a dat curs intregii prestatii a CNSAS in cazul Mona Musca. Hranit de la Buget, oferind sefilor sai privilegii de demnitari, CNSAS e o institutie a statului de drept si, ca orice institutie de acest soi din Romania, zisa si europeana, obligatoriu supusa Legii.

Membrii Colegiului pot avea felurite opinii despre Lege. Constantin Ticu Dumitrescu e de parere ca verdictul de Politie Politica ar trebui sa ceara doar Angajamentul sau Notele de Informator. Alti tovarasi de ai sai in materie de cheltuit banii contribuabililor cred ca dosarele ar trebui publicate pe internet.

Atat Legea 187, cat si Ordonanta de Urgenta stipuleaza clar criteriul dupa care se da verdictul. E vorba despre informatii care au adus atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Nu-i exclus ca membrii Colegiului sa stie ca persoana convocata la CNSAS a facut si a dres ca informator sau ca ofiter. Nu-i exclus ca dosarul persoanei respective sa fi fost periat, distrus, falsificat. Cum nu-i exclus ca Serviciile sa nu fi trimis toate documentele existente in Arhivele lor.

Sunt lucruri extrem de interesante pentru presa, pentru televiziuni, pentru analistii politici, ba chiar si pentru coafeze. Ca institutie a statului de drept insa, CNSAS trebuie sa dea verdicte doar pe baza probelor existente.
In aceste conditii, precis stipulate de Lege, Mona Musca nu a facut Politie Politica.
Primul verdict, ca si respingerea contestatiei sunt, sub acest semn, un grav abuz.
Nimeni nu e mai presus de lege - spune Constitutia.
Si, se intelege, nici CNSAS. Respingerea contestatiei depuse de Mona Musca e punctul culminant al unui lung sir de ilegalitati comise cu buna stiinta de niste functionari ai unei institutii a statului de drept care cred ca ei pot permite orice. De la CNSAS au loc grave scurgeri de informatii. Desi legea interzice strict cufureala mediatica, vedetele Colegiului apar in ziar si la televiziune cu declaratii hazardate, intre care se numara si cele de denuntare a propriei activitati.

Sigur, membrii Colegiului de tipul lui C. Ticu Dumitrescu au toate motivele sa fie nemultumiti de dosarele primite de la Servicii. Mai ales cand e vorba despre dusmanii lor de la bloc sau de la bodega. Daca e asa, de ce nu demisioneaza sau de ce nu renunta la salariile si la privilegiile de demnitari? Ei se bucura de aceste favoruri in virtutea Legii. De ce n-o respecta totusi cand e vorba si de verdicte?!